LONews / Pr. Daniel Ivan

Cele 4 feluri de oameni

10-01-2013 02:37:48

   Vrednicul de pomenire Parinte Gherontie, staret al Manastirii Cocos din Dobrogea, mi-a dat un sfat, in perioada in care mi-am petrecut ucenicia preoteasca la asezamantul monahal condus atunci de el. Mi-a spus, intr-o seara, in chilia sa, ca oamenii se impart in 4 categorii:

   1. Prima categorie, din care fac parte din pacate cei mai putini, sunt SFINTII.

   Ei sunt cei care au trait in aceasta lume, urmand Lui Hristos in toate. Sfintii se pot ridica de oriunde, intrucat Sfintenia poate prinde radacini in sufletul fiecaruia dintre noi. Multi suntem chemati, dar putin suntem cei alesi. Sfintenia nu este doar o stare, este mai mult, un mod de viata transpus in vesnicie. Toti cei care au fost aici, pe pamant, Lumina Lumii, vor lumina cu atat mai mult din vesnicie. Sfantul nu este un arhetip, cum filosofic mai spun astazi unii pseudo-crestini. Sfantul este doar omul care a trait pe pamant ca in Cer si care vietuieste in Cer, pentru cei ramasi pe pamant.

   2. A doua categorie este si ea destul de restrainsa, fiind cea a OAMENILOR BUNI.

   Bunatatea, imi spunea parintele, nu are superlative in crestinism. Doar Dumnezeu Tatal este AtotBun. Noi, oamenii, putem fi pur si simplu buni. Putem sa urmam Calea Fericirilor Evanghelice, pentru dobandirea bunatatii, ca mod de viata. Omul bun nu imparte bunatatea sa in mod discretionar. El este, in aceeasi masura, bun cu toti oamenii. El iubeste, iarta, daruieste si chiar cearta cu bunatate. Dojana este un act al bunatatii. Dojenim, pentru ca iubim pe cel de langa noi aflat in greseala. Iata asadar ca bunatatea este ea isasi, ca Sfintenia, un mod de viata. Curatenia inimii este calea spre bunate.

   3. Cea de a treia categorie, destul de mare, poate chiar cea mai numeroasa, este cea a OAMENILOR RAI.

   Rautatea, ca si bunatatea, nu are nici ea superlative. Are manifestari diferite, precum: indiferenta, pizma, ura, cearta, lacomia, vanitatea, mandria si altele asemenea, dar nu are superlative. La fel ca si bunatatea, cu care se afla intr-o antiteza totala, rautatea este si ea un mod de viata. Sunt oameni care isi insusesc un mod rau de a vietui. Ei sunt disperatii vietii. Traiesc doar pentru propriile pofte si desfatari. Stiu, in fiinta lor interioara cea mai profunda, ca exista Acel Cineva care le va cere socoteala. Au un soi de rusine mascata, atunci cand sunt prinsi ca au facut ceva rau. Dar, din obisnuinta balacirii in aceeasi troaca, se intorc la viata lor rea. Sa stiti ca omul rau se intoarce foarte greu de la ale sale. Omul rau doreste sa traiasca dupa capul lui. Vrea sa isi ia in maini propria viata. Ce nu stie el, este ca ceea ce crede ca ii apartine, in fapt, nu i-a fost decat dat in grija, pentru o vreme.

   4. In fine, categoria cea mai respingatoare, cea mai putin numeroasa, dar cea mai galagioasa, este cea a OMULUI AL DRACULUI. Da, da! Nu va mirati.

   Asa am ramas si eu uimit, cand mi-a spus parintele aceste vorbe. Apoi, mi-a talcuit ca "omul al dracului" este si actioneaza conform denumirii. El este AL DRACULUI, adica apartine cu totul: cu fapta, cu mintea, cu gandul si sufletul, dracului. Nu confundati posedatii, cu aceasta categorie. Sunt, printre noi, acest soi parte de oameni. Trebuie doar sa priviti atent si veti descoperi ca, poate chiar langa voi aveti un asemenea om. Urmariti-le faptele. Acesti oameni nu doar ca fac lucrul diavolului ci, mai mult, il fac "bine" si cu placere. Trebuie sa stiti ca pana si dracul vrea ca slujitorii lui sa-i faca treburile “bine”. O sa intalniti oamenii dracului, peste tot. La televizor, la serviciu, intre vecini, intre “prieteni” sau aiurea. Daca priviti atent, veti vedea ca nu exista loc fara cate unul al dracului.

   Mi-am amintit de aceste invataturi si am dorit sa vi le impartasesc, dupa ce am vazut un politican cunoscut,  cum plin de rautate si satisfactie, cerea public sa fie taiate salariile preotilor. Daca l-ati fi urmarit atenti, ati fi vazut in ochii lui acea stralucire de foc, a "omului al dracului", a celui care jubila de placere  cand spunea acele vorbe; a celui care folosete logica si, chiar spunea el, “bunul simt”, pentru a-si demonstra afirmatiile. El si altii si-ar dori, poate, o Inchizitie laica pentru preoti. Patetic, in schimb, a fost un jurnalist crestin, care nu a stiut sa tina piept politicanului. A fost patetic, si am avut chiar senzatia ca faceau, cum se spune, un BLAT.

   In final, mi-am amintit aceste invataturi si, dupa aceea, am aflat ca Biserica Ortodoxa a pierdut in ultimii 15 ani peste un million de crediciosi. Unde sunt acestia? La catolici sau sectari. Nu trebuie sa dam vina doar pe ei. Stiu ca este un mod de a scapa usor, pentru cei responsabili cu iconomia Bisericii. Vina este una complexa si cred ca ar trebui un bilant real, asupra a ceea ce s-a realizat in ultimii 23 de ani.

   Sper sa invatati si voi, ca si mine, din cele spuse de Parintele Gherontie, si sa stati tari in credinta lasata noua de Hristos, prin mosii si stramosii nostri, pana astazi. Un popor care isi pierde credinta stramoseasca devine, din popor, doar o populatie de indivizi. Intrebati, cercetati, cititi Scriptura si cinstiti clerul.

   Hristos Domnul sa fie cu voi. Amin!

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV