LONews / Pr. Daniel Ivan

Cea mai importanta alegere

08-01-2013 02:13:00

   Am spus mereu ca radicalizarea oricarei credinte duce cu sine la bigotism, apoi la habotnicie si, in cele din urma, la fanatism. Multi confunda astazi viata crestina cu o eticheta, care le poate asigura un statut, sau, mai rau, care le poate garanta chiar mantuirea.

   Spuneam unui prieten, acum cateva zile, ca fara credinta curata in Hristos Dumnezeul si Mantuitorul nostru, brutalitatea bunului plac si autoritarismul cel mai tiranic inving logica moralei ateiste, strecurandu-se chiar si in mijlocul celor ce ar trebui sa pastoreasca, si nu sa conduca.

   Traim un timp anost si grabit. Un timp in care ne repezim sa avem ce ne dorim, cat mai grabnic si, daca se poate, cat mai facil. Pofta de a avea, a luat locul dorintei de a fi. Ne lasam coplesiti de autoritarism, fara a opune nici cea mai mica rezistenta sociala. Uitam, cu gandul la painea zilnica, uitam, cu gandul la nevoile noastre, un fapt, pe cat de periculos pentru noi, pe atat de tragic pentru umanitate, in general.

   Trebuie sa stiti ca cea mai periculoasa forma de autoritate se dezvolta din radacina credibilitatii si a supunerii oarbe.

   Repet mereu un lucru: ASCULTAREA nu inseamna SUPUNERE OARBA. Ascult de tine, pentru ca te iubesc. Ascultarea ceruta de Dumnezeu, lui Adam si Evei, implica in ea exprimarea LIBERA a ceea ce simteau acestia fata de Creatorul lor. Astazi, din pacate, nu mai este peste tot asa. Astazi, ascultarea poate insemna, inainte de toate, supunere. Parintii risca sa devina stapani, uitand ca Stapan este doar Unul, Hristos, uitand ca ei sunt doar iconomi ai Tainelor, si nu proprietarii acestora.

   Cei care vremelnic conduc, in loc sa pastoreasca, aplica metoda clasica a fariseilor din vremea Lui Hristos. Putini dintre noi isi mai dau seama ca falsa modestie, afisata de unii dintre acestia, nu este decat un alt fel de a minti.

   Ne insusim cu gals tare si, mai ales pompos, o credinta. Vorbim despre noi la superlativ, iar daca o facem mai moderat, o facem doar pentru a fi laudati pentru modestie. Vanitatea ne-a mancat sufletele, atat de mult incat ne-o insusim ca virtute.

   Uitam ca dragostea este mai mare ca dreptatea, ca mila este mai mare decat indiferenta. Ne tinem gura cand avem de aparat ADEVARUL, doar de frica pierderii unei pozitii. Intindem, din ce in ce mai putin, punti intre noi, ca oameni. Pe unde mergi, esti privit ca victima.

   Am trecut, cu putin timp in urma, prin decesul socrului meu. Am apelat, asa cum se face, la serviciile unei firme funerare. Normal, nu doream ca cei de acolo sa planga langa mine sau sa ii vad ca vor sa vina la priveghere. Nu. Dar, am trait cu senzatia vie si dezgustatoare ca: ERAM STORS DE BANI. Da. ERAM STORS, PUR SI SIMPLU, DE BANI. Totul este o afacere. TOTUL!

   Despre mila, atasament, consideratie sau respect, nu a mai auzit nimeni. Decedatul este pur si simplu o marfa. Cum ramane, atunci, cu acel Barbat Sfant, Care a fost pironit pe Cruce, pentru noi? Cum ramane cu toate invataturile Lui? Uitam ca Hristos a facut ca: o desfranata, un talhar sau un vames, care s-au pocait, sa intre in Rai, inaintea impostorilor piosi.

   Se tot repeta, la televizoare si prin alte locuri, importanta daruirii. Daruieste, si te vei simti mai bine! Vei fi mai aproape de Dumnezeu! Asta se tot repeta, mereu! Adevarat este! Nu facem, in schimb, ceea ce este mai important in actul daruirii: daruim, fara sa ne imbratisam, fara sa ne strangem mainile, fara sa ne iubim. Actioneaza in noi un soi de mila mecanica. Un fel de "Hai sa o fac si pe asta!".

   Bunica din partea mamei a ramas vie in mintea mea, prin exemplele ei de viata, de o simplitate si de o tarie pe care am incercat sa le urmez.

   Imi amintesc ca, odata, a dus "de imparteala" unui batran sarac si singur, un castron cu ciorba de perisoare, aburind. Cam dupa o ora, batranul, abia mergand, returneaza castronul gol, multumindu-i inca o data bunicii. Mai mult, a spus ca "asa ciorba, de perisoare, buna, nu a mai mancat de copil". Ce a facut bunica? Pana seara a facut o oala de 3 kilograme de ciorba de perisoare si a dus-o la casa batranului. Asa cred ca ar trebui sa daruim.
   Nu uitati ceva: Caramizile milei, iubirii, bunatatii, iertarii, credintei si nadejdii crestine, adunate aici, se vor face lacas in Imparatia Lui Hristos. Avem de ales, in viata, intre corectitudinea vamesului si smerenia fariseului. Este greu?

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV