LONews / Pr. Daniel Ivan

De vorba, despre adevarata credinta

20-01-2013 12:08:06

   Iata o intrebare ce mi-a fost adresata de cineva in urma cu putin timp. Cred ca aceasta intrebare este o dilema pe cat de scrutatoare pe atat de periculoasa, pentru ca ascunde in spatele ei raspunsuri ce pot deranja sau mai rau chiar sminti.
   Am stat si am chibzuit destul de adanc la intrebarea aceasta si am ajuns la concluzia ca putem aborda doua directii importante ca raspuns. O prima directie ar fi raspunsul pur confesional, iar o a doua directie ar fi raspunsul moral si spiritual.

   Inainte de a-mi prezenta opinia, as vrea sa subliniez ca aceasta este una personala si sper ca si logica, fara atitudine habotnica sau obtuza. Celor ce vor lectura opinia mea le cer doar sa gandeasca la aceasta dilema “sine ira et studio”, fara manie si prejudecata.
   Pare simplu sa oferi raspunsuri prefabricate cuiva care are o nedumerire, dar sunt convis de faptul ca a oferi un raspuns pur si simplu nu este o solutie. Cel ce vine la un preot cu o intrebare sau o neintelegere doctrinara sau principiala, nu trebuie lamurit, ci ajutat. Trebuie sa te comporti exact ca atunci cand inveti pe cineva sa mearga pe bicicleta. Devine inutil sa il certi sau sa ii spui de ce a cazut. Cel mai util ar fi sa il sprijini de la spate, discret, sa ii dezvolti increderea si sa ii arat felul in care poate stapani bicicleta. Astfel, va invata sa mearga si singur si, mai mult, va putea sa ii invete, la randul sau, si pe altii. Aceasta este predania. Nu doar transmiterea unor invataturi, reprezinta baza Crestinismului, nu doar executarea ritualului, reprezinta cultul, ci trairea acestora in suflet, in mod real.

   Orice persoana religioasa de pe acest pamant poate clama cu usurinta despre credinta sa ca este "cea adevarata". Oricine ar fi si din orice religie sau confesiune ar fi – inclusiv adeptii sectelor mai “exotice” – va sustine cu tarie credinta sa, ca fiind una revelata si, deci, reala si demna de urmat.
   Vizavi de aceasta atitudine, din care se naste foarte usor fanatismul religios, este foarte greu sa porti un dialog constructiv inter-religios. Bunaoara budistul iti va demonstra veridicitatea religiei si credintei sale, mai mult, considerand ca religia si credinta sunt rataciri. Este un fapt cunoscut ca, pentru evreii ultrareligiosi, noi, crestinii indiferent ca suntem ortodocsi, catolici sau protestanti, nu suntem altceva decat o secta iudaica, fondata de un eretic pe care ei l-au pedepsit cu moartea.

   Imi amintesc o intamplare petrecuta in urma cu vreo 5-6 ani, cand am fost nevoit sa stau cateva zile cazat la o doamna evreica, de altfel o femeie cu totul exceptionala, din toate punctele de vedere. Stiind ca sunt preot ortodox, am discutat multe pe seama Crestinismului si a Iudaismului. Dupa cateva seri, aceasta femeie a acceptat faptul ca, din multe puncte de vedere, Crestinismul este net superior multor religii si chiar Iudaismului, in care ea isi avea radacinile – printre randuri fiind spus, sa nu uitam ca si Iisus era, de altfel, iudeu – dar ca nu putea sa accepte ca un om mort poate invia. Pur si simplu, nu putea. Am incercat sa o fac sa inteleaga cum stau lucrurile cu Invierea si Dumnezeirea lui Iisus dar, din pacate, m-am lovit de zidul care separa toate religiile una de alta: “Domnule parinte va respect, dar nu m-as putea dezice de credinta parintilor si bunicilor mei”.

   Ei bine, acesta atitudine o avem cu totii. O au si catolicii si ortodocsii si protestantii si budistii si iudeii si musulmanii, orice religie sau credinta din orice colt al lumii.
   Am spus aceste lucruri, pentru a va face sa intelegeti ca o abordare confesionala, ca raspuns la intrebarea: “Care este credinta adevarata?”, ar fi un demers inutil si, mai grav, ar naste automat animozitati si chiar conflicte, mai ales cand intrebarea vine din partea unuia care deja apartine sau mosteneste un anumit cult.

   In ce priveste  abordarea celei de a doua directii despre care vorbeam mai sus, trebuie sa facem un exercitiu sincer de imaginatie si sa gandim putin.
   Noi, crestinii ortodocsi, avem tendinta sa ne cosideram ca si pastratori ai revelatiei finale ai adevarului suprem. Sustinem cu tarie ca cine este ortodox are un statut privilegiat inaintea Lui Dumnezeu. Trantim in nasul celorlalte culte sau religii aceasta aroganta a apartenentei, fara sa lucram la propasirea ei. La fel fac si catolicii si protestantii si musulmanii si toti ceilalti. Suntem deci blocati in aceasta infundatura ideologica, din care nu se poate iesi cu argumente teologice sterile.

   Un prieten din copilarie pe care l-am revazut dupa 25 de ani si care este profesor de matematica a ramas uimit de faptul ca am ales sa ma “fac preot” dupa cum el insusi marturisea: "te stiam o persoana mai apropiata de stiinta si cunoastere, decat de bigotismul popesc. Ce te-a facut sa ajungi aici?"
   Cam dificila intrebare. Cum lamuresti un om si, mai mult, un prieten, asupra motivului care a stat la baza alegerii tale? Ce raspuns puteam sa dau eu unei persone care vedea preotul cu asa ochi? Ia-am cerut sa ma lase sa ma gandesc cateva zile, urmand sa-i trimit un raspun scris, pentru a avea ocazia sa gandesca asupra alegerii mele si, mai mult, sa evitam in acest mod o discutie care putea usor degenera.

   "Dragul meu prieten,
   Nu de putine ori, oamenii sunt tentati si chiar savarsesc o mare si regretabila greseala, atunci cand confunda Crestinismul cu clericalismul. Se uita cu desavarsire ca cele doua notiuni nu sunt identice, ci doar concordante. Tocmai din aceasta coincidenta, a notiunilor, decurge si eroarea grava semnalata mai sus. Multi oameni, indignati de greselile si moravurile unei parti a clerului, cad in capcana generalizarii comportamnentale si sfarsesc prin a dezvolta o adevarata adversitate fata de Crestinism si Biserica. Profunda eroare si regretabila confuzie!

   Esti destul de instruit si un spirit echilibrat, pentru a fi de acord asupra faptului ca Crestinismul, ca orice alta religie, s-a concretizat in cele din urma vizibil intr-o Biserica. Aceasta Institutie a trebuit sa isi creeze un corp de oameni, care sa o reprezinte in lume. Acest corp de oameni a format clerul de astazi. Era de asteptat ca, in timp, uneori, slujitorii acestei institutii sa aiba pacate si caderi inerente oricarei organizatii lumesti. Ba mai mult, printr-o ciudata ironie a soartei, nu de putine ori s-a intamplat ca acesti oameni, care reprezentau Biserica, sa lucreze in sens diametral opus spiritului Invataturii lui Iisus Hristos. Inchizitia este, poate, cel mai edificator exemplu. Iata cum, cea mai toleranta religie a lumii, devine la un moment dat, in mana celor care ii conduc destinele, instrument de teroare si tortura. In numele Lui Hristos, Cel Care a prouncit iubirea deplina a vrasmasilor, ca pe o cale spre desavarsire, s-au ridicat ruguri, s-au organizat razboaie, maceluri si prigoane fara seaman. In numele religiei crestine, care, mai mult decat oricare alta pe lume, propovaduieste si urmareste raspandirea luminii cunosterii, s-au incurajat obscurantismul, habotnicia si fastul gaunos.

   Trebuie sa stii ca, in umbra Crucii lui Iisus Hristos, s-au savarsit si se vor mai savarsi probabil cele mai mari faradelegi. Dar, trebuie a judecam drept!
   De ce se vorbeste cu o asa de mare insistenta despre pacatele Bisericii si despre ororile savarsite de Ea? Suntem bombardati de informatii, care vor sa ne faca sa credem ca Biserica lui Iisus Hristos si Crestinismul sunt un fel ciuma morala. Crestinismul – vor sa ne spuna unele minti, asa zis luminate, dar pline de ura plecata din nestiinta – nu este altceva decat frana care sta in calea progresului si eliberarii omului de sub robia unui Dumnezeu rau.
   Toti acestia, insa, trec sub tacere imensele servicii aduse umanitatii de Crestinism si, mai mult, un adevar mai mare decat ura lor viscerala: Europa, asa cum este ea, are ca seva si radacina a civilizatiei CRESTINISMUL.

   Imi amintesc ca am citit cu ceva timp in urma un interviu cu regizorul Mircea Dragan, realizatorul filmului “Stefan cel Mare-Vaslui 1475”. In interviu, acesta povestea cum, la acea vreme, un politruc ateu si plin de zel vroia sa scoata Biserica, din film. Atunci, regizorul a izbucnit, cu un curaj ce il ai doar daca Dumnezeu ti-l da, si a tunat la politruc ceva de genul: "tovarase, esti nebun? Stefan cel Mare, fara Biserica, nu reprezinta nimic. Sa faci matele o asemenea idiotenie de film, ca eu unul nu fac!"

   Asa ca vezi tu, nimic nou sub soare. Mai mult, acesta ravna si insistenta a unora ca acestia, e de natura sa imi trezeasca nedumeriri si sa ma puna pe ganduri. Consider ca esti un barbat de buna credinta, obiectiv si nepartinitor, care cunoaste realitatea faptelor istoriei si, facand o socoteala sumara, va trebui sa recunosti ca Biserica nu-i cu nimic mai vinovata decat celelalte institutii care se folosesc tot de oameni, de pe suprafata pamantului.
   Oare, stiinta, aceasta nobila si binefacatoare activitate a omului, in decursul timpului si astazi nu a savarsit greseli cu duiumul, nu a sustinut ineptii si invataturi eronate, nu a provocat ea calamitati razboaie si nenorociri? Cate victime are stiinta la activ? Totusi, avem dreptul sa cartim impotriva esentei ei, daca omul intrebuinteaza cuceririle acesteia pentru distrugere si nimicire? Ce vina au matematica, chimia, fizica si mecanica, daca omul pune in slujba satanei descoperirile acestora? Ce sa mai spun despre atrocitatile fara numar, de ororile fara seaman, de nelegiuirile strigatoare la cer, de hecatombele de victime, savarsite de cea mai formidabila institutie creata de omenire, Statul?! Oceanele lumii nu ar cuprinde sangele care a curs, o planeta nu ajunge sa cuprinda lacrimile care s-au varsat. In fata unui asemenea bilant, greselile institutiei Bisericii palesc.

   Dar, sunt persoane care vor sa vada cu tot dinadinsul numai petele de umbra ale Bisericii Crestine, pentru simplul si infamul scop de a duce in derizoriu si a anihila in final stralucirea Persoanei lui Iisus Hristos.
   Dragul meu, clerul poate avea pacate multe si unele chiar strigatoare la cer, dar BISERICA LUI IISUS HRISTOS, CRESTINISMUL, sunt si vor ramane neintinate. Crestinismul, in esenta, si, mai mult, comoara ortodoxa a acestuia, sunt cea mai pretioasa mostenire a oamenilor pe pamant. Aceasta comoara trebuie pazita cu sfintenie si ferita sa i se aduca vreo atingere.
   Cred ca, daca vei intelege cu adevarat valoarea inestimabila a Crestinismului, vei realiza ca noi oamenii nu am trait degeaba pe suprafata pamantului.

   Ma vei intreba: de ce Crestinism si, mai mult, de ce Ortodox? Simplu. Pentru ca prin ele te identifici ca si om pe pamant. Esti ortodox, pentru ca esti mai intai copilul parintilor tai, care si ei au fost tot asa. Esti ortodox, nu ca sa te falesti cu acest nume, ci ca sa zidesti la mantuirea aproapelui tau.
   Nu vreau sa cred ca te poti lasa sedus de materilalism fara sa fi avut rabdarea sa fi cercetat Crestinismul. Iti daruiesc, iata, aceasta Biblie. Ai in ea un semn de carte, pus la Evanghelia dupa Matei. Te rog, deschide-ti inima si mintea si, fara prejudecata, citeste aceasta Evanghelie. Cunoaste-L pe Cel Care, si fara sa vrei tu, tot te iubeste. Cunoaste-L pe Iisus Hristos. In incheiere, iti spun doar atat: cand vei descoperii ca poti sa implinesti in viata ta, Predica de pe Munte a Lui Iisus Hristos, ai devenit crestin si ortodox. Ai ajuns la starea pe care o marturisim cu totii la sfarsitul Sfintei Liturghii, cand se canta:

“Am vazut Lumina cea adevarata.

Am primit Duhul cel Ceresc.

AM AFLAT CREDINTA CEA ADEVARATA.

Nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne.

Caci Aceasta ne-a mantuit pe noi.”

Cu prietenie deplina in Iisus Hristos Domnul.
Fie ca Harul si Dragostea Mantuitorului Iisus Hristos sa fie cu noi cu toti."

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV