LONews / KSLCatalin

Kurdistanul irakian: un Rai sigur pentru crestini?

22-01-2013 02:18:37

   Populația creștină din Irak a constituit ținta violențelor, timp de mai multi ani de zile. Comunitatea creștină din Irak a suferit mari pierderi în deceniul scurs de la invazia americană, din 2003. Există, in prezent, o rază de speranță pentru viitorul asirienilor din Irak, al caldeenilor, armenilor și al altor creștini? Isi pot gasi eu un viitor sigur în regiunea Kurdistan? Aceasta a fost tema unei conferinte recente, sponsorizata de Universitatea Catolică din Washington, DC. Voi incerca sa parcurg pe rand, in cele ce urmeaza, discutiile purtate in cadrul acestei conferinte.

   Incepand din 2003, casele crestinilor irakieni creștini, intreprinderile si bisericile lor au fost ținte ale atacurilor violente, repetate, ale atentatelor, răpirilor, impuscaturilor, incendierilor, comise de milițiile aliniate la alte grupari religioase și etnice. Guvernul central nu a fost in stare – sau nu si-a dorit – să asigure o protecție eficientă.
   Deși o parte din irakieni ii identifica pe crestini cu Statele Unite și cu aliații occidentali ai acestora, de fapt creștinii au avut de câștigat puțin prin prezența SUA. Mulți au fugit din țară. Cele mai multe sondaje semnaleaza ca populatia crestina din prezent, din Irak, a scazut cu jumatate de milion de persoane, fata de 2003.
   Creștinii, traumatizati, s-au mutat pe teritoriul tarii. Fluxul predominant al refugiaților s-a indepartat de violențele din centrul si sudul Irakului, indreptandu-se spre Kurdistanul din nord, care a fost centrul istoric al vechilor comunitati crestine mesopotamiene. Aici, refugiatii au avut parte de o situație ceva mai bună, deși nu fără probleme imediate și cu incertitudini pe termen lung.

   Intrebarile generale, ridicate in cadrul conferintei, au fost:

  1. - În ce măsură ar trebui ca creștinii irakieni sa isi lege soarta lor de Guvernul Regional din Kurdistan (KRG) și sa il sprijine împotriva guvernului federal de la Bagdad?
  2. - Ar trebui sa caute o enclavă prietenoasa pentru creștini, in sau aproape de Kurdistanul irakian, sau ar trebui să vizeze o integrare în societatea generala irakiana kurda?
  3. - Singura lor sansa ramane emigrarea in strainatate?

   Mai multi vorbitori in cadrul conferintei s-au aratat entuziasmați de perspectivele din Kurdistanul irakian. Acesta este "locul in care creștinii strămutati se pot duce", conform profesorului de drept Robert Destro, din Universitatea Catolică, director al programului de sponsorizare al conferinței, exemplificând libertatea religioasă din Orientul Mijlociu, convins ca Kurdistanul ar putea fi un astfel de loc.
   Rev. Dr. James Kowalski a salutat si el "posibilitatea construirii, în Kurdistanul irakian, a unei societati care sa insemne un far luminos in protejarea tuturor persoanelor". Kowalski, paroh al Catedralei Episcopale Sf. Ioan din New York, a fost membru al unei delegatii catolice sponsorizate de Universitate, care a vizitat regiunea, în luna noiembrie 2012.
   Arhiepiscopul Vicken Aykazian, ca reprezentant, in cadrul aceleiasi delegatii, al Bisericii Armene din America, a relatat că, personal, se astepta sa asiste „la tulburari, în Kurdistanul irakian, însă”, spre surprinderea sa, a „văzut o adevărată țară frumoasa". Aykazian a mai spus ca, acum, "Kurdistanul a devenit un paradis sigur pentru creștini" și ca "Guvernul regional construieste biserici, școli, centre comunitare pentru ei”. Acesta a asigurat ca "creștinii de astăzi se simt foarte confortabil", în Kurdistanul irakian.
   Un alt membru al delegației din noiembrie, consultantul comunitatii evanghelice, Larry Ross, s-a aratat chiar mai increzator. "Kurdistanul este o poveste de succes", a declarat el. "În Kurdistan, am văzut principiile lui Iisus trăite", a descris Ross "comunitatea credinciosilor de acolo". El a afirmat ca a intalnit o unitate a celor trei religii avraamice, ca "un buchet de flori": „Iudaismul, ca 'credința lui Iisus'; Islamul ca 'credința cu Iisus', pentru că Il considera profet; Creștinismul, ca 'credința în Iisus'”.

   Activistul irakiano-american Hoge Ayar a fost, insa, mai retinut. "Kurdistanul nu este un loc perfect, in care creștinii să trăiască", a recunoscut el, "dar acesta este singurul loc din Irak in care ei pot trai". Ayar a susținut că "este necesar ca Kurdistanul sa devina un model de democrație". El si-a exprimat speranța ca "poporul kurd isi doreste să fie democratic și secular." Activistul caldeean si-a mai exprimat convingerea că "Kurdistanul trebuie sa fie sprijinit împotriva agresiunilor" din Bagdad.

   Brendan O'Leary, un profesor de stiinte politice la Universitatea din Pennsylvania, a prezentat, la randul sau, rezultatele sondajelor pe care le-a facut in randul creștinilor din regiunea Kurdistan. O'Leary a concluzionat că "Guvernul Regional din Kurdistan ii tratează pe creștinii din regiunea kurdă foarte bine". Creștinii pe care i-a intervievat si-au exprimat o opinie pozitiva vizavi de Presedintele kurd Massoud Barzani și nu au formulat nicio plângere împotriva armatei kurde. Refugiații din Irak au fost recunoscători pentru primirea pe care le-a facut-o KRG. "Părerea mea este că creștinii irakieni ar trebui să se alinieze la regiunea kurdă", a apreciat O'Leary. "Aceasta este cea mai bună speranță pentru un posibil viitor".
   O'Leary și alti vorbitori au recunoscut insa si dificultățile pe care le-au experimentat creștinii în Kurdistanul irakian. Au fost dispute teritoriale, iar kurzii au fost alungati din casele lor, de catre fostul dictator irakian Saddam Hussein, care a ocupat terenurile pe care le detineau asirienii/caldeenii creștini. Au existat acuzații nefondate de corupție în guvernul regional kurd. Perspectivele devenisera ingrijoratoare, mai ales pentru refugiații din alte părți ale Irakului. O'Leary a insistat ca toate aceste plângeri, referitoare la condițiile generale din Kurdistanul irakian, au fost împărtășite de toate grupurile la fel, și nu au fost orientate direct catre guvernul kurd.

   Herman Teule, un profesor de Studii rasaritene creștine, din Universitatea Catolică din Leuven – Belgia, a abordat, de asemenea, unele dintre aceste preocupări. Teule a notat cazuri de violență împotriva creștinilor asirieni și caldeein, inclusiv răpiri, incendieri ale unor magazine creștine, precum și asasinate ale liderilor politici. Profesorul belgian a atribuit aceste incidente fortelor non-guvernamentale și a apreciat că autoritățile kurde au răspuns în mod adecvat.
   Cu toate acestea, Teule a declarat: "aici exista mulți creștini care pur si simplu nu cred în sinceritatea kurzilor". Ei amintesc atrocitățile kurzilor împotriva creștinilor asirieni, din primele decenii ale secolului 20, și nu se simt în siguranță sub conducerea kurdă de astăzi. "Mulți creștini nu vorbesc limba kurdă sau nu se simt kurzi", a adăugat Teule.

   Mai multi membri irakiano-americani participanti la conferința au vorbit despre o viziune mai întunecată asupra situației. Într-un interviu ulterior, Juliana Taimoorazy, șeful Consiliului Irakian de Ajutorare a Crestinilor, a citat cazuri recente de violență și confiscări de proprietate, îndreptate împotriva creștinilor. "Problema clară este sentimentul anti-asirian", printre kurzi, a spus Taimoorazy. "Aici are loc o purificare etnică sistematică a asirienilor". Ea a perceput ostilitatile kurde fata de asirienii/caldeenii creștini, ca pornind mai mult de la etnie decât de la religie.

   Diferențele dintre comunitățile creștine din Irak au fost amintite si ele, în mod repetat, în timpul conferinței. Deși puține la număr, acestea sunt împărțite în: asirienii, aparținând Bisericii autocefale de Rasarit, catolicii caldeeni ai comunitatii din Roma, și armeni. Există inca dispute pe tema denumirii primelor două grupuri, care împărtășesc o limbă siriană și o cultură comună. Exista două grupuri separate, haldeii și asirienii, așa cum erau numiti în Constituția irakiană? Sau sunt, cu totii, "caldeeano-asirieni", așa cum erau numiti într-o versiune anterioară a Constituției?

   Există două partide politice principale – Miscarea Democratica Asiriana și Consiliul Popular Caldean Siriac Asirian – concurand pentru locuri rezervate pentru creștini in parlamentele irakian și kurd. Partidele nu sunt de acord in unele chestiuni importante: crestinii ar trebui sa își concentreze eforturile în cadrul regiunii kurde, sau ar trebui să participe in Guvernul irakian național? Ar trebui să se integreze în societate, în general, sau ar trebui să încerce să stabilească o enclavă creștină? O astfel de enclavă va fi amplasata în inima creștină a Câmpiei Ninive, acum disputată între Irak și regiunea kurdă, sau ar cuprinde satele creștine din altă parte a Kurdistanului irakian? Ce grad de autonomie ar putea avea un astfel de exercițiu, ca enclavă?

   Brendan O'Leary considera ca aceste comunități mici și dispersate, creștine, ar putea spera la nimic mai mult decat la o "autonomie administrativă specială". "Oricine cunoaște demografia știe că este imposibil pentru crestini sa solicite un Guvernorat", sustine O'Leary. El considera că este puțin probabil ca, atat Bagdad-ul cat si KRG-ul, sa permita o unitate autonomă cu adevărat politic, care să crească în zona de frontieră a acestora.

   Observațiile cele mai grăitoare ale conferinței au venit, insa, printr-o prezentare înregistrata pe o casetă video, din partea lui Bashar Matti Warda, Arhiepiscopul caldeean din capitala kurdă, Arbil. Arhiepiscopul Warda i-a caracterizat pe creștinii irakieni ca având "o istorie care a fost scrisă cu sânge", cu valuri repetate de "ucideri si deplasari forțate" in secolul trecut. Cu toate acestea, evaluarea situatiei din prezent arata astfel: "situația creștinilor din Kurdistanul irakian este mai bună, comparativ cu cea din Bagdad, Mosul, Basra și Kirkuk. Există o situație de securitate relativ bună și hărțuirile culturale, politice și religioase sunt reduse ca numar si amploare. Există, totuși, o emigrare inexorabila în ambele spatii".

   Warda a lăudat "conducerea luminată" a celor două partide principale kurde, pentru "pozițiile lor nobile umane", în primirea refugiaților creștini din altă parte a Irakului. El a cerut, "Occidentului, sa sprijine acest experiment nou si unic, de construire a unei entitati democratice și civile, în contrast cu cele extremiste islamice, și de orientare salafista, care sunt zdrobitoare in zona Orientului Mijlociu, încearcand o intoarcere spre Evul Mediu".
   "Problema de bază a crestinilor din Orientului Mijlociu, in întreaga lor istorie… este că acestia sunt supusi, si sunt la dispoziția legiuitorului", a observat Arhiepiscopul. "Prin urmare, ei pot trai in pace, sub un conducator bun, sau pot avea perioade de persecuție, sub un conducător rău", a remarcat Warda: "suntem încrezători că vom trăi în pace și securitate, în prezenta conducerii kurde. Cu toate acestea, nu există nicio garanție pentru viitor, in cazul in care ar avea loc o schimbare a puterii."
   "Soluția", conform arhiepiscopului, "s-ar afla insa in adoptarea unei Constitutii care sa promoveze și sa sprijine cetățenia, nediscriminatoriu, garantand apararea demnitatii tuturor". El a solicitat revizuiri în programele școlare, care acum sunt "discriminatorii si instiga la ura împotriva creștinilor". De asemenea, el a mai pledat in fata țărilor occidentale, pentru sprijinirea creștinilor irakieni, prin "burse pentru elevii lor de frunte si prin incurajarea bisericilor de a infiinta centre educaționale și de sănătate, care sa le ofere oportunități privind un loc de muncă sigur, ajutandu-i astfel sa nu se mai gandeasca la emigrare".

   Discuțiile din cadrul conferintei au mai atins, în mod repetat, problema influenței Statelor Unite asupra situației creștinilor irakieni. John Desrocher, director al Afacerilor Irakiene din Departamentul de Stat al SUA, și-a exprimat aprecierea pentru "bogăția pe care aceste comunități minoritare o aduc regiunii din Orientul Mijlociu". Desrocher i-a asigurat pe cei prezenti, că SUA sunt "foarte conștiente de amenințările fizice directe către populațiilor minoritare" din Irak. "Suntem recunoscători KRG-ului, pentru disponibilitatea de a-i găzdui pe refugiații creștini", a spus el. Oficialul Departamentului de Stat a menționat, de asemenea, ca peste 72 milioane de dolari s-au investit in ajutorul umanitar pe care Statele Unite l-au furnizat comunităților minoritare din Irak.

   Tamara Wittes Cofman, un fost oficial al Departamentului de Stat, acum in Brookings Institution, a amintit ca, atat in Irak cat și în alte locuri din intreg Orientul Mijlociu, odata ce nici macar "elementele procedurale ale democrației" nu au fost imbratisate, cu atat mai putin trebuie sa ne asteptam la imbratisarea „valorilor culturale, mai putin intelese”. Atitudinile față de minoritățile religioase și de femei sunt teste ale angajamentului mișcărilor islamiste, în creștere, „ la democrație”. "Soarta creștinilor din lumea arabă și soarta democrației din lumea arabă sunt indisolubil legate între ele", a declarat Cofman. Ea a mai adăugat că aparatorii creștinilor si ai altor minoritati ar trebui să vină cu o "pledoarie speciala in favoarea grupurilor defavorizate".

   Thomas Farr, director al Proiectului Libertatii Religioase, al Centrului Berkley pentru Religie, Pace si Afaceri Internationale, al Universitatii Georgetown, a susținut că "este perfect potrivit pentru creștini, să stea cu coreligionarii lor de peste mări". Farr, un membru al consiliului Institutului pentru Religie și Democrație, a afirmat că "Statele Unite, în politica lor externă, au oportunitatea îmbunătățirii vietii mulțimilor de creștini și a altora din Orientul Mijlociu".
   El a concluzionat: "o democrație stabilă, de durată, este în interesul Statelor Unite. Aceasta nu se va întâmpla, fără o libertate religioasă”.

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV