LONews / KSLCatalin

“Pe Stapanul si Arhiereul nostru, Doamne-”

24-08-2009 03:04:45

   Dupa cum afirmam In stirile Lacasuri Ortodoxe, salariile Arhiereilor Bisericii noastre au fost marite de curand. Inca din pagina de stiri ale zilei respective, remarcam ca nu putem privi decat cu bucurie, ca ortodocsi, faptul ca prin aceasta lege, Biserica Ortodoxa Romana primeste noi fonduri practic, din partea Statului Roman. Reactiile din presa au demonstrat Insa lipsa exercitiului credintei, fiind total neortodoxe si acuzand conducerea Bisericii, In mod gratuit, de Inavutire si desconsiderare fata de preotii de parohie. Se vede clar astfel, ca valorile ortodoxe, pentru care de cele mai multe ori chiar acesti “comentatori” se bat cu pumnul In piept cum ca le-ar apara ca “mucenici”, sunt Inlocuite de o afisare a invidiei proprii.

 

?i totusi, nu ne-au surprins reactiile din presa, Intrucat suntem obisnuiti cu acestea. Cu adevarat, cel mai suprinzator fapt este Insa acela ca, de fiecare data cand se iveste o astfel de problema, vis-à-vis de judecarea gresita a Arhiereilor, preotii ar putea da o mana de ajutor In Intelegerea corecta a faptelor sau evenimentelor (In particular a acestei cresteri de salarii), Insa acestia nu o fac. De ce? 

 

Am Incercat sa-i antrenam In discutii si luari de pozitie corespunzatoare, In sprijinul dreptei judecati, Insa majoritatea s-au  eschivat, jubiland Intrucatva, de undeva din spatele mascaradei si bucurandu-se ca altcineva (presa laica, sau alti “crediciosi” autodeclarati “mucenici”) o face In numele lor. E clar deci… deja binecunoscuta si generalizata judecare a “avantajelor” patronului, de catre vesnic nemultumitul si nerecunoscatorul angajat.

 

Patriarhia ar trebui sa fie mult mai atenta asupra acestui fapt, Intrucat aceasta lasitate poate sminti mult mai tare decat cuvintele ce apar In presa, oricum cunoscuta ca fiind In majoritate atee.

 

?i atunci, poate ca devine normal sa te intrebi: oare plecaciunile si sarutarile de maini, ori rugamintea binecuvantarii Arhieresti, nu mai este sincera decat atunci cand vine din partea credinciosilor mireni? La hramurile mari, ori In general, la fiecare slujba oficiata de episcopi, poti vedea oameni alergand dupa binecuvantari, cu ochii In lacrimi. Unii se Intorc cu chipurile luminate de  bucuria reusitei unei atingeri personale, printr-un cuvant Intremator, iar altii Intristati, atribuindu-si vina esecului prin cuvintele: ”ce sa fac?…daca nu-s vrednic!”. Cum poti Intelege, altfel decat Intr-un mod smintitor, faptul ca exact acesti oameni, atunci cand se vor Intoarce la casele lor, vor reusi sa ramana pasivi, urmarind telenovela unui oarecare atac pornit asupra celui dupa a carui binecuvantare Impartasita alergau? In plus, chiar jubiland Intrucatva…

 

Dar cat de smintitor poate deveni acest lucru, atunci cand “actorul” unui astfel de spectacol, este chiar preotul care, cu cateva ore Inainte (si cu fiecare ocazie de dupa), asterne covorase si Intinde mese cu zambete si discutii pline de curtoazie, pentru primirea Arhiereului?

 

“Pe Stapanul si Arhiereul nostru, Doamne Il pazeste!…Doamne… “

 

Evidente de tot felul:

 

1.Rugaminti personale

4 “Parinte, haideti va rog, sa scriem un cuvant despre aceste mult discutate salarii, explicati-le dumneavoastra, ca preot, cum este cu averea unui calugar… Demonstrati-le dumnevoastra ca Biserica are de castigat… Uitati ce zice presa… Vuieste net-ul…”

 

"Pr.: “As vrea, dar stiti, chiar ma gandeam… am vazut acel “top” al masinilor puse la dispozitia Intaistatatorilor nostri si… parca ziaristii cam au dreptate.”

 

 4 "Parinte, va rog, un cuvant despre rezultatul Sinodului In legatura cu problema Impartasirii la catolici… Uitati, toti vorbesc doar de aceasta hotarare, Insa nimeni nu vorbeste despre cea a canonizarii de noi sfinti. E sminteala mare… Gata, au recunoscut si Infierat pacatul si au iertat “pacatosul”. Ce mai vor?”

 

        "As vrea, Insa Corneanu nu prea si-a cerut scuze… si, daca stau sa ma gandesc (cu mult mai corect decat un Sinod ajuns In imaginatia “credinciosilor” drept o “adunare populara”), ce, la mine ar fi sarit cineva sa-mi tina partea? M-ar fi iertat cineva?…se acopera Intre ei.

 

2.Plangeri impersonale  

" O ducem greu, ca preoti de parohie mica!” …dar munca e aceeasi cu cea de la Episcopie sau din parohiile mari?

 

"Nu avem decat cateva slujbe pe luna, ceva botezuri si Inmormantari… Lume putina… dar slujbele le face preotul. Oare Dumnezeu sa nu-i mai asculte decat pe cei cu parohie mare? Initiativele lipsesc, iar comoditatea satului mic devine In scurt timp un convenabil obicei.

 

" Suntem tratati de sus, de la Episcopie!” … dar face cineva ceva sa se ridice?

 

" Unul mai In gluma: “Nu-mi place, ca au ajuns calugarii sa aiba masina mai “tare “ ca a mea, si pe degeaba, ca eu am “muncit” pentru OPEL-ul si vila asta, numai eu stiu cat am tras sa fiu In randul lumii…”

 

" Fonduri nu ni se dau, ba dincontra, ni se impun taxe… doar-doar cineva se va mobiliza si va Injgheba vreo fundatie ori vreo actiune de revitalizare a parohiei. Dar cine? Ca din ce In ce mai des aud vorbindu-se despre ierarhi care schimba prize, sapa gradinita de flori din Manastire ori pun mese pentru saraci… si tot din ce In ce mai des Intalnesc preoti care-mi raspund la propunerea de a ne apuca Impreuna, la nevoie, de o treaba prin curtea Bisericii: “pai da, dar cine eu? Nu stiti ca preotul nu trebuie sa se murdareasca pe maini? Scrie peste tot…”. Atunci doctorul dintr-un spital are voie? Atunci eu, ca inginer, am voie?

      

"Noi suntem de mir… nu suntem manastire. Lumea ne vede murdari si respectul scade.” … aha, deci episcopul este din manastire, model al Intregii vieti manastiresti chiar,… si ar lucra In locul dvs, dar nu face fata, ca are multe parohii In eparhie? Inseamna, tot din ceea ce spuneti, ca un ieromonah sau ieroschimonah, un staret de manastire, nu este respectat de sateni ori de catre oamenii care Il surprind muncind, ranind la animale, sapand In gradina, mergand cu tractorul…? Dar, asa fac rost Sfintiile lor, de cele trebuincioase… tocmai, ca sa nu ceara tot timpul altora. Au si slujbe mai dese, nu au nici parohie, nici cimitire In administrare, cu perspectiva unui contraserviciu… ciudat.

 

(foto: staretul protos Iov – Manastirea Halmyris link)

3. Bucuria normalitatii

%A, pai mi-am facut fundatia asta si avem un mic atelier de mobila. Comenzi… de nu facem fata si ne e rusine Inaintea Lui Dumnezeu ca am ajuns sa refuzam. Lucreaza multi din sat si oamenii sunt multumiti. Inainte plecau prin alte orase…”

 

%Noi punem masa dupa fiecare Sfanta Liturghie si stim deja, se aduna multi rau si Ii vedem… Ii stim pe toti care stau si la slujba, unii chiar sunt pe stil vechi sau alta confesiune, ori nu cred nicio iota, dar vin la masa, saracii, pai ce, astea sunt vremuri de judecat saracia?… Ii multumim Lui Dumnezeu ca avem 7 vaci de muls seara si mai si ploua Dumnealui, Bunutul, din cand In cand, ca ce, parca noi le crestem? Ne da tocmai pentru sarmanii astia. Iar noi muncim, ca asa a lasat Domnul de la Adam si Eva. ?tiu preoti de parohie care au serviciu In paralel, pai nu e rau. Mai vin pe aici pe la noi sa se spovedeasca si unii se mai plang, de regula exact cei care nu muncesc. Cei cu serviciu sunt bucurosi ca reusesc ceva… Eu stiu si de la noi…”

 

%Pe santier, ne-au dat astia si la televizor. Am format echipe si ridicam case parohiale, ca suntem oameni de buna credinta si toti au Incredere In noi cand semnam contracte. Acum am timp si am si posibilitatea sa avansez cu Biserica mea. Oamenii au sarit sa ma ajute, toti. Ei zic ca mi-e greu tare si ca nu se cade, dar ca parca s-a luminat satul… Nu stiu eu asta, dar Dumnezeu a fost Bun mereu cu noi. Exact ca o familie… Mereu mi-am spus… ca multi ziceau cum ca trebuie sa am drepturi si ca… nu stiu de la cine(?): nu m-am nascut sa deranjez, ci ca sa fiu deranjat!”

 

%Stau cu oamenii dupa slujbe… vin din zone Indepartate multi, sa-i vedeti… ca nu ajungea predica de dupa Sfanta Liturghie si ma intrebau, dar nici eu nu ma las… ca-mi place tare sa-i vad. Mereu le zic: asa mi-ar placea sa ma mai Intrebati, ca ne folosim duhovniceste unii de altii, fiindca si eu cand va zic, ma Invat pe mine. ?i ne ajuta Dumnezeu, credinta sa ai si nu pretentii, ca El e singurul care poate ajuta, dar sa Il tragi de maneca, fiindca tu n-ai…?”

        

%Fara ajutorul Episcopiei, nu stiu cum ma descurcam…”        

 

%Preasfintitul nostru tine niste predici, de te ia plansul…”

 

%Domne, ce-nseamna Harul…”

 

%Peste tot este, nu as putea sa fac fata tuturor. Toti Ii cerem, saracul de el, si trebuie sa faca fata tuturor. ?i dintre noi, sunt prea putini care sa-si vada de treaba… se duc, vorbesc prin toate partile: ca face, ca drege, ca e asa si pe dincolo… dar nimeni nu munceste si nici slujbele nu le tin dupa randuiala. E chiar o rivalitate, cumva, Intre preotul de mir si cel din manastire… e diferenta la canoanele de spovedanie tinute… sunt acuzatii prin dos, la toate nivelele. ?tii, tata, cum a fost si cu Hristos… azi Ii vindeca, maine Il biciuiau. Asta e de atunci… si cat o fi lumea, ca mai buna nu va fi, fara credinta. Sa umbli In permanenta Imbracat In preot? Pai si la spectacol si la mare? Te vede lumea… Ne dezbracam pe fiecare zi de tot ce-i sfant…” 

(fragmente din discutiile avute cu parinti prin parohii si pe la manastiri)

 

In loc de Incheiere: La ce declaratii a fost nevoita sa ajunga Patriarhia

 

Comunicat: “Nu invidie sterila, ci ajutorare efectiva

 

& Dupa cum reiese din continutul unor articole de opinie, se constata ca unii oameni mici la suflet sufera de complexul salariilor mari ale ierarhilor ortodocsi romani; doar ale lor, nu si ale celor de alte confesiuni ale caror salarii, dupa cum se cunoaste, sunt egale cu cele ale ortodocsilor.

In semn de recunoastere si apreciere a contributiei cultelor religioase la viata spirituala, culturala si sociala a Romaniei, Statul roman acorda salarii conducatorilor Cultelor religioase din Romania, prin analogie cu cele ale demnitarilor de stat, fara ca aceste salarii sa provina din veniturile parohiilor si manastirilor.

La prima vedere, salariile ierarhilor romani sunt mai mari decat salariile preotilor, care beneficiaza nu doar de o contributie de la bugetul de stat, ci si de ajutorul credinciosilor. (…)

Cu alte cuvinte, Patriarhul Romaniei – asemenea si altor ierarhi ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane – nu aduna, ci daruieste bani.

 

“(…)Consideram necesara aceasta lamurire pentru ca, atat unii laici ortodocsi, cat si unii clerici sa nu cada prada ispitei de a invidia si a judeca pe proprii lor arhipastori. Solutia pentru rezolvarea problemei de fond este o sustinere mai intensa si mai directa a parohiilor si manastirilor sarace, atat prin subventii de la bugetul de Stat, cat si prin sponsorizari substantiale si constante ale ortodocsilor cu suflet mare si cu inima buna.”

BIROUL DE PRES? AL PATRIARHIEI ROMaNE

    Comunicatul integral poate fi gasit aici:.

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV