LONews / KSLCatalin

Viclenia omeneasca ne vinde

17-11-2009 02:41:40

  Unul dintre modurile prin care omul poate fi controlat destul de usor, dar mai ales pe o perioada de timp care cu greu mai poate fi limitata, Il reprezinta “drogurile” (prin inducerea dependentei).  

   Televiziunea este considerata si ea, atat de persoanele care au reusit, cat de cat, sa se detaseze de obisnuinta statului In fata televizorului, cat si de unii oameni de stiinta, un drog. Copii, tineri, maturi – oameni care ajung sa nu mai Inteleaga unde este partea rea a consumarii inutile a vietii – ramasi “stupefiati” In fata micului ecran, (In Inselare) considerandu-se pe ei Insisi puternici si liberi sa aleaga “programul” preferat. Telecomandarea programelor prin obisnuita telecomanda, nu se compara Insa cu telecomandarea persoanelor prin intermediul programelor de tip “stupefiant”.
   Urmare a mai multor studii si analize, cele mai traficate si urmarite materiale sunt cele bazate pe dereglaje clare ale persoanei umane: homosexualitate, criminalitate, desfranare si prostitutie sub toate formele, Inselatorie diversa.
 

    “Dirijarea” omului catre acest tip de drog, s-a realizat treptat In anii post-revolutie, dupa un plan care nu poate conduce decat la extreme, urmarindu-se fidel definitia termenului “stupefiant” = care inhiba centrii nervosi, provocand o stare de inertie fizica si psihica si care, folosita mult timp, duce la obisnuinta si la necesitatea… unor doze crescande!!!

   In aceasta stare de inertie psihica si fizica, omul, fara sa mai poata realiza singur – desi vointa si rugaciunea se pare ca au demonstrat existenta sanselor de “revitalizare” – devine cel mai concret tip de individ “mandru ca este condus”. Pentru administrarea unei doze crescute, probabil ca se impunea, mai mult ca oricand, dezvoltarea unui segment “special”, cu specificitatea unei interactiuni (sau interactivitati) mai mari, mai putin controlat – internetul. De acum, majoritatea reclamelor ce apartin firmelor cu renume, vor avea In josul spoturilor prezentate de televiziune, indicativul deja binecunoscut: www… Urmeaza astfel o dirijare a maselor dornice de “si mai mult”, catre spatiul web, “acolo unde emisiunea continua oricat doresc fostii – de acum adevarati moderatori interactivi”, acolo unde cenzura nu mai poate Impiedica dezvoltarea nelimitata a subiectului – acolo unde drogul poate fi administrat In doze oricat de mari si unde pot fi deconspirate teorii si manevre conspirative secrete de catre orice individ, indiferent de capacitatea sa intelectuala… sau macar de minimul de cunoastere corecta a limbii vorbite. Comanda de “tele – portare” Incepe sa fie comuna: “ne puteti urmari In continuare, pe www… “

    Peste toate acestea, s-ar parea ca presa scrisa – perceputa ca fiind evident platita, spre deosebire de alternativele prezentate anterior – nu ar mai avea succesul de odinioara, data fiind si conjunctura crizei financiare, Insa sustinerea de multe ori politica si reactia rapida la unele evenimente, cu o profunzime mai mare In teritoriu si cu retele de distributie bine puse la punct, sustinuta si de vanzarea unor produse colaterale, o fac sa ramana pe pozitie de top. Prin urmare, linia distributiei de materiale (articole, emisiuni, programe) “stupefiante”, pare sa fie completa.

    Placerile lumesti ajunse la treapta pacatului, viitoare patimi, sunt astfel alimentate si Intretinute de exemple exagerate, care sa asigure pacatosul de “nevinovatia si inocenta” sa, prin comparatie cu faptele unor indivizi ajunsi la extrem. De aici, pana la a ajunge vanator de greseli In Biserica, nu mai este decat un mic pas. Intr-o lume a extremelor – adevarate dereglaje – nu poti gasi o acoperire mai buna decat reusind sa Infrangi tot ceea ce poate Insemna stabilitate, ordine, cumpatare, autocontrol si eventual… traditia bunului simt.

   Mergand mai departe pe aceasta cale a traficului de “stupefiante”, va fi apreciat “ziarist de top” cel ce tinteste mai sus – reusind In oricat de mica masura sa discrediteze Biserica – institutia care promoveaza aceste valori. Astfel, a Inceput un adevarat concurs tematic al mass-mediei, la fel de josnic, pe cat e de absurd si de ineficient. Surprindem deci, la intervale destul de regulate de timp (deja previzibile), articole compromitatoare despre membri ai Bisericii, menite sa sporeasca audienta si sa deschida astfel calea drogurilor zilnice, a scuzelor pentru propriile pacate si greseli, a distractiei gratuite si… fara limite (distractie moca s.a.).

   Un rol extrem de important Il are Insa, In acest Intreg proiect “malefic” (desi probabil nu voluntar), nivelul actual scazut – pe buna dreptate – al credintei. Ignoranta si proasta interpretare a rolului Bisericii (privita de unii ca potential politic si nu ca Mireasa a lui Hristos), credinta redusa la nivel de superstitie – urmare a unei rezistente mai putin amenintatoare si prin urmare tolerata de regimul comunist – si tarele marxiste lasate mostenire alaturi de alte averi mai “pamantene” generatiilor viitoare, Incununate de slabirea accentuata a nivelului educatiei In scoli, creeaza conditiile propice dezvoltarii si vanzarii unor astfel de materiale, ilogice si fara importanta pentru cei ce sunt cu adevarat In tema. Din start este o greseala sa ai pretentia analizei sau comentariului unui sistem, fara a face parte din el macar experimental. Insa, In conditiile expuse mai sus, totul pare posibil.

 

   Acestea sunt, prin urmare, motivele pentru care descoperim articole care dezabat probleme ale Bisericii, dar din afara Bisericii, In necunostinta de cauza, fara sa existe o cat de mica “pregatire” si pricepere In domeniu. Termeni folositi alandala, vulgaritati presarate printre sfaturi si lectii ce se vor a fi “cuvinte de duh”, acuzatii aduse unor insi mai mult sau mai putin demonstrat ca fiind pacatosi, judecati dupa sistemul inchizitorial, dorinte si idealuri continuu-comuniste. Brusc, o presa care demonstreaza zilnic avantajele libertinajului, promovand de multe ori desfatarile lumesti si toleranta fata de homosexualitate (mai mult decat cea fata de pacatosul gay) se arata oripilata de modul In care surpinde In pacat (cine stie la ce cota procentuala de Inscenare) un preot sau calugar homosexual, neserios, mituind sau luand mita, gresind, arhierei vanati din spatele camerelor de luat vederi special si bine amplasate – pacatuind sau luand decizii “gresite”. Hotul striga hotul! Spectatorilor li se induce deja nevoia si placerea unei rapide judecati. Fotolii deformate, ochi deformati, vorbe deformate – dovezi deformate… In genere, maculatura.

   Lupta pentru libertate se pare ca nu a luat sfarsit, revolutia din 1989 fiind abia Inceputul care risca si el sa fie compromis. Generatiile trec, ca si In comunism, doar cu amintirea profesionalismului din filmele americane – In care fiecare Isi face treaba temeinic – un vis ramas fara acoperire In lumea din jurul nostru.
    Poate ca era necesar pentru presa laica sa treaca prin acest botez, In urma caruia, paradoxal, ea se va folosi cel mai mult. Valul acesta va trece pe masura ce unii ziaristi si oameni de presa Incep sa descopere Biserica, sa o Inteleaga la justa ei valoare si nu conform unor proprii impresii sau credinte prin care nu reuseau decat sa demonstreze o penibila autodemascare a lipsei de experienta. Exploatarea unei Biserici care Incearca sa faca fata invaziei de legi ce promoveaza libertinajul, acuzand-o de pacat doar pentru ca publicatia la care lucrezi sa devina de top, este la fel de imatura ca acuza pe care o poti aduce unui spital ca este plin de bolnavi, mai ales In contextul In care chiar tu “promovezi” boala. Gratie unor astfel de erori copilaresti, ramai “stupefiat” (la randul tau, de data aceasta)…
 

… cand citesti cum ziare mari:
 

   – considera Biserica – doar din lipsa de practica si participare la viata acesteia – ca fiind martora Inscrierii In ea (ca organizatie) a unei sume de sfinti si nu a unor oameni veniti si preluati spre Indreptare, spre sfintire, deci nu ca pe o Biserica lucratoare;
 

   – au pretentia unor pedepse pentru pacatosi (dar sustin promovarea pacatului – scuzat prin termenul “toleranta”), din partea Bisericii, la modul inchizitorial, neIndreptator – adica ucigator de suflet;
 

   – au pretentia absurda a profesionalismului de tip birocratic sau functional, din partea unor oameni ai Bisericii proveniti dintr-un mediu deloc inspirant din acest punct de vedere;
 

   – au pretentia calugarului deja sfant la intrarea In manastire, fara a tine cont chiar de etimologia cuvantului In sine (“calugar” = din grecescul „kalos gheron” Insemnand „batran frumos” – ceea ce demonstreaza o maturitate ulterioara lucrarii mantuitoare din manastire);
 

   – au pretentia unei majoritati deja sfinte In randul acesteia (desi se stie clar din calendarele de perete ce procentaj efectiv au sfintii canonizati Intr-o Biserica), neglijand voit rolul formator al Bisericii;
 

   – afiseaza brusc dorinta aprinsa de a se purta cu cinste haina preoteasca, necinstita Insa la justa ei valoare (si aici ma refer la harul preotiei) de media – si e usor sa numeri parodiile si emisiunile de divertisment ce iau In ras preotia, unele ajunse la nivel de blasfemie;
 

   – au pretentia absurda a garantarii “uniformitatii In viata sfanta” a unui preot, calugar sau credincios, fara coborari si suisuri;
 

   – se amesteca, sau Isi permit sa aprecieze o suma de reguli interne ale Bisericii, afirmand de multe ori ca au loc abuzuri, doar pentru simplul fapt ca (asemanator si regulilor de aministrare ale altor institutii) au loc schimbari de posturi, mutari ale preotilor dintr-o parohie In alta din considerente – de altfel – pur administrative, cum este si normal intr-o institutie.

   …Exista deci un tupeu copilaresc de a cere sa se raspunda oficial asa-ziselor acuze total nefondate, banale si ilogice, de fapt rod al necunoasterii vietii si randuielii mantuitoare bisericesti, desi ramane totusi Imbucurator faptul ca macar, semnatarii unor astfel de materiale se mai simt Inca – si tin sa puncteze acest lucru (uneori printr-un tip de dialog publicat, dar imaginar, cu mai marii Bisericii – probabil pentru sporirea nivelului de Incredere In propriile articole) – In Biserica pe care o exploateaza mediatic.

   "La Inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul" (Facere 1, 1), iar In cele din urma pe om, In care le-a sintetizat pe amandoua Intr-un echilibru… (odata n.n.) armonios.

   Greseala prezentei stari de fapt este deci a noastra, a tuturor, fiindca spectaculosul ar trebui sa ne fie doar sfintenia.


   Alte lamuriri despre pretentia cautarii profane a sfinteniei (din cuvintele vrednicului de pomenire pr. Teofil Paraian):
   Imi vine In minte un cuvant pe care mi l-a spus Parintele Neonil ?tefan, staretul Manastirii Frasinei. Sfintia Sa ne-a spus ca atunci cand a fost facut calugar, cineva din manastire i-a zis: „Acuma calugar te-ai facut. Sa vedem cand te vei face om de treaba”.

   Ceva asemanator am aflat din cele spuse despre Parintele Sava din Manastirea Dragomirna. Sfintia Sa, cand venea un frate la manastire Il primea cu bucurie si Ii spunea: „Bine ai venit frate. Prin venirea fratiei tale se va Inmulti rugaciunea”. Iar daca acelasi frate, dupa o vreme, Isi exprima dorinta sa se retraga din manastire, Parintele-i spunea: „Bine frate. Prin plecarea ta se vor Imputina ispitele”.

   Parintele Serafim Popescu spunea uneori: „Aici la noi la manastire ar putea fi raiul pe pamant”. Replica mea la aceasta afirmatie a fost: „Da, Insa cu alti oameni”. Noi la masurile la care suntem facem mai putin decat ar trebui facut pentru ca sa se poata realiza In cadrul manastirii noastre raiul pe pamant. Nu suntem capabili de rai.

   ?i In manastiri sunt caderi si In viata comuna sunt ridicari. Martirii, In general, n-au fost dintre calugari, au fost dintre oamenii obisnuiti. Parintele Arsenie Boca, cand am venit eu pentru prima oara aici (la manastire), mi-a spus un cuvant formulat asa: „Nu toti cei din lume se prapadesc, si nu toti din manastire se mantuiesc”. Poti fi improvizat si In manastire, dupa cum poti fi om superior si In viata obisnuita. Important nu e stilul de viata, ci important e felul de angajare Intr-o viata dupa voia lui Dumnezeu.
 

   Lamurire si pentru “consumatorii” unor astfel de spectacole sau… cum speranta ne ramane In tinerete (din Invataturile Sfantului Ierarh Nifon):

   – Daca vrei, fiule, sa locuiesti Intre oameni, trebuie sa fii atent la urmatoarele lucruri: sa nu osandesti pe nimeni niciodata, sa nu razi de cineva, sa nu te manii, sa nu dispretuiesti. Pazeste-te mult sa nu zici: "Cutare traieste In pacate, sau cutare face desfrau". Caci aceasta Insemneaza: "Sa nu judecati!" Pe toti oamenii sa-i vezi cu aceiasi ochi, cu aceeasi dispozitie, cu acelasi gand, cu inima simpla. Pe toti sa-i ai ca pe Hristos. Nu-ti pleca urechea la omul care osandeste pe altii, nu te bucura si nu aproba cele ce zice, ci tine-ti gura Inchisa si fii zabavnic la vorba si grabnic la rugaciune. Dar nici pe cel ce judeca pe altul sa nu-l osandesti Intru tine. Chiar daca el face un lucru rau, tu vezi-ti lipsurile tale si osandeste-te numai pe sine-ti.
    – Cele ce-mi spuneti, a zis baiatul, sunt pentru cei sporiti; dar eu, nimicul, cum voi putea ajunge ca bine sa plac lui Dumnezeu?
    – Tineretea, fiule, daca are smerenie si nevinovatie, ajunge!

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV