LONews / KSLCatalin

Requiem pentru un vis – presa de astazi

06-06-2010 02:25:59

 Un raspuns la: "Fratele Patriarhului trece la catolicism"

   De la smerenie si apreciere… la mandrie si invidie (Requiem pentru un vis – presa de astazi)

   2010. Criza economica si dereglaje sociale. Efectele generatiei dependente de consum Incep sa se cunoasca prin amprenta pusa asupra vietii cotidiene. O stare normala, atata timp cat ani Intregi omul a investit in… distractie.
   Fonduri enorme, altadata obligatoriu ajunse in vistierii ale Statului, ajung sa fie varsate in spectacole ieftine si industrii de show discutabile, pe stadioane si televiziuni, in fonduri de presa, acolo unde omul, liber dar dornic de senzational si distractie, gaseste sa-i cheltuiasca si sa-i ofere singur. Ramane apoi, ca reprezentantii acestor industrii de show sa stie sa-i si investeasca… iar acest lucru deja, din pacate, se vede.

   “La mai putin de un an dupa ce a participat la ceremonia de tarnosire a Bisericii „Invierea Domnului”, Prea Fericitul Parinte dr. Daniel Ciobotea, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane” – titra Incantata o publicatie locala (si aici) – urma sa revina la Lugoj, In ziua de sambata, 5 iunie 2010, unde, alaturi de fostii colegi si profesori, participa la aniversarea a 40 de ani de la absolvirea Colegiului National „Coriolan Brediceanu”, anuntandu-se o “vizita cu caracter privat”.

   Numai ca, din nou, o parte a presei, avea sa Isi Inceapa binecunoscutul numar de show, pe seama Bisericii. Vizita, nu mai reuseste sa-si pastreze caracterul privat, iar presa laica deranjata profund de faptul ca singura televiziune careia i-a fost acceptata prezenta a fost Trinitas TV (se si intelege, acum, din ce motiv!), Incearca totusi sa-si faca numarul: descinderi la distante de 40 de km, acolo unde domiciliaza fratele, Gheorghe Ciobotea, Incercand insistent (re)descoperirea unor subiecte dezbatute si cu alte ocazii, la fel de putin verificate, dar potrivit de acide, comentarii la adresa Intalnirii si analize manipulatoare.
Astfel, smerenia si recunostinta de care da Inca o data dovada un lider al vremurilor noastre, nu doar din sanul Bisericii, ci al Intregii societati actuale, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane, prin prezenta la aceasta Intrunire de 40 de ani, alaturi de fostii colegi si profesori, real, dar si prin rugaciune, ajunge sa fie pusa In lumina proasta, prin mandria de analist competent a tipului “modern” de jurnalist postrevolutionar liber.
   “Chiar daca a fost aproape de satul natal, Patriarhul nu si-a vizitat fratele. In schimb, a socializat cu fostii colegi de liceu, a luat masa In oras alaturi de acestia, dupa care s-a Intors cu avionul la Bucuresti.”, afirma astfel Adevarul de Seara, In editia sa de duminica, prin jurnalistul Gerhald Ernst, mizand pe o judecata slaba a cititorului, si parand ca uita care era scopul real al vizitei In zona (si, de asemenea, “uitand” de distanta de… 40 de km fata de locul nasterii). “Trebuia sa faca si o oprire la mormantul parintilor, dar a petrecut prea mult timp la restaurant.”, continua “analistul, desi programul vizitei nu specifica acest obiectiv, transformand ceea ce presa locala prezenta ca moment al unui “dineu festiv” ce trebuia sa Incheie “emotionanta Intalnire”, spre bucuria si aprecierea fostilor colegi si profesori, Intr-o banala “masa prelungita la restaurant”, de care, de regula un laic cu greu se mai poate desprinde.
   Non-sensurile Incep de aici sa curga: presa, care frecvent se opune favoritismelor si nepotismelor, acuza Patriarhul… ca nu intervine pentru fratele sau, In gasirea unui loc decent de munca, si chiar, pentru prima data In istoria jurnalismului modern – care de regula se opune construirii lacasurilor de cult – ca nu reuseste sa finalizeze Manastirea din Dobresti pe care, culmea, Preafericirea Sa “s-a decis sa o ctitoreasca”.

   Manipularea de acest fel Incepe sa semene a agonie. Presa continua totusi sa-si caute capital… Nu mai este, prin urmare, de mirare, cum o “cruce ferecata In argint” ajunge sa para astazi, prin ochii jurnalistului “motivat”, a fi “imensa, si de aur”, prin filtrele invidiei ateiste, iar noul model VW Phaeton, sa ajunga In Adevarul, o adevarata… fantoma (Phantom), asezata intentionat In balanta cu “nefericirea si suferinta” fostilor colegi : “In timp ce colegii lui, mai toti pensionati din Invatamant, se tem pentru pensii ce urmeaza a fi scazute, Patriarhul a coborat dintr-un VW Phantom (?) si a donat o cruce din aur si argint.” – Isi Incheie Gerhald Ernst “analiza” atentionand.
   Exploatarea unei Biserici care Incearca sa faca fata invaziei de legi ce promoveaza libertinajul, acuzand-o de pacat doar pentru ca publicatia la care lucrezi sa devina de top, nu face decat sa adanceasca astazi criza In care traim.
   Ziceam… O stare normala, atata timp cat ani Intregi omul a investit in… distractie. Fonduri enorme, altadata obligatoriu ajunse in vistierii ale Statului, ajung sa fie varsate in spectacole ieftine si industrii de show discutabile, pe stadioane si televiziuni, in fonduri de presa, acolo unde omul, liber dar dornic de senzational si distractie, gaseste sa-i cheltuiasca si sa-i ofere singur. Ramane apoi, ca reprezentantii acestor industrii de show sa stie sa-i si investeasca… iar acest lucru deja se vede.
 

   Lupta pentru libertate se pare ca nu a luat sfarsit, revolutia din 1989 fiind abia Inceputul care risca si el sa fie compromis. Generatiile trec, ca si In comunism, doar cu amintirea profesionalismului din filmele americane – In care fiecare Isi face treaba temeinic – un vis ramas fara acoperire In lumea din jurul nostru.  

   Viclenia omeneasca, continua sa ne vinda “stupefiante”… dar, In fapt, mai putem totusi avea parte de recunostinta si smerenie:

   “Toata aceasta experienta a unei educatii temeinice si a cunoasterii pluralismului etnic, cultural si confesional, traita In timpul anilor de liceu la Lugoj, a jucat un rol determinant In formarea noastra ulterioara.

   Colegialitatea din liceul pe care l-am absolvit In anul 1970 ne aduna acum, dupa 40 de ani, la ceas aniversar, patrunsi sufleteste de emotia si bucuria Intalnirii cu cei prezenti, de pioasa comemorare a profesorilor si colegilor care au trecut la Domnul, de profund respect fata de toti cei care ne-au ajutat sa crestem spiritual si intelectual, sa ne modelam tineretea si sa ne conturam un ideal.

   Ne reamintim acum de chipurile lor luminoase si de darurile pe care Dumnezeu le-a revarsat prin ei asupra noastra…” spunea cu aceasta ocazie, Preafericitul Parinte Daniel. Sa luam aminte!

   Un vis ramas fara acoperire In lumea din jurul nostru…

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV