LONews / KSLCatalin

Discursul integral al Patriarhului Kiril la cea de-a 65-a aniversare a Departam. pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei

04-08-2011 12:49:05

 Cea de-a 65-a aniversare a Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, a fost punctată în data de 24 iulie 2011, printr-o recepţie oficială organizată la hotelul "Danilovskaya”, informeaza pentru Agentia de Stiri Lacasuri Ortodoxe, contributor KSLCatalin.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Kiril,  le-a vorbit oaspeţilor:

”Sunt deosebit de preocupat de misiunea pe care o îndeplineşte Departamentul pentru Relaţii Externe al Bisericii, mai ales că am prezidat instituţia timp de 20 de ani. De fapt, din 1968 m-am dedicat Afacerilor Externe, cu putin timp înainte de faimoasa Primăvară a Pragăi, pe când aveam 21 de ani şi am fost delegat de Biserica noastră să reprezint tineretul la Congresul Creştin de Pace din Praga.
În continuare am rămas strâns legat de politica externă a Bisericii, şi rămân şi astăzi, în noua mea funcţie şi în cadrul obligaţiilor mele.

Trebuie să spun că Departamentul a jucat întotdeauna un rol special: este cea mai veche instituţie a Sinodului nostru. Ideea de creare a sa a pornit inca de la Sinodul Local din 1917-1918. La acea vreme era mult aşteptat dialogul interconfesional şi interreligios, iar Biserica Rusă, în frunte cu Patriarhul Tihon, a avut un rol important în această lucrare. Printr-un decret al Sinodului, o comisie specială ar fi trebuit să fie creată, urmând să fie însărcinată cu problema relaţiilor interconfesionale. Din motive pe care le cunoştem bine, această comisie nu a fost posibilă, şi nici multe alte structuri notabile pe care Sinodul a încercat să le creeze.
Prin urmare, abia în 1946, după un anumit standard la care a trebuit să ajungă relaţiile foarte convenţionale dintre Biserică şi Statul Sovietic, Departamentul pentru Relatii Externe al Bisericii a luat naştere.

Departamentul a fost condus de un ierarh deosebit, Mitropolitul de Kolomna şi Krutitsy, Nicolas (Iarucevici), mâna dreaptă a Patriarhului Alexei I. Iniţial, aceasta a avut o structură mică, dar a atras persoane excepţionale. Au fost oameni legaţi de emigraţia rusă şi alte persoane care au primit o educaţie excelentă în şcoli, înainte de Revoluţie, şi care au avut o anumită experienţă în munca administrativă bisericească în timpurile noi.
De atunci, Departamentul de Relaţii Externe, practic singura instituţie cu adevărat activă, a absorbit cei mai talentaţi oameni ai Bisericii Ruse, din anii 40, 50, 60, 70, 80, 90 şi 2000. Acest lucru se datorează faptului că Biserica a fost conştientă că exista această structură, care facea ceva important, atât în ​​privinta apărarii intereselor Bisericii, care trebuia să supravieţuiască în condiţiile dure ale unui stat ateu, cât şi în privinta rezolvarii problemelor reale din cadrul relaţiilor inter-ortodoxe, dar şi a consolidarii prezenţei Bisericii Ortodoxe Ruse în întreaga lume, prin crearea de parohii şi eparhii.

Map picture

Puţin mai târziu, a apărut şi problematica relaţiilor interconfesionale, lărgită în perioada Războiului Rece, numită mai apoi sferă ecumenică. Ca parte a Consiliului Mondial al Bisericilor, în contextul războiului rece, persoane care trăiau în diferite sisteme reuşeau să se situeaze alături, în primul rând recunoscând că au mai multe elemente în comun decât elemente care să-i dividă: credinţa în Iisus Hristos.

Unii îl văd astăzi ca pe un raliu al propagandei sovietice, o operaţiune inteligentă a Bisericii Ruse. De fapt, a fost un miracol într-o Europă divizată, într-o lume divizată, creştinii aparţinând diferitelor confesiuni putând veni alături, împreună devenind conştienţi de modul în care fiecare dintre ei fusese influenţat de contextul său politic, şi întocmind o agendă comună, în care apărarea drepturilor omului, dreptul persoanelor la libertatea de religie, a ocupat un loc de frunte.
Cred că participarea Bisericii Ortodoxe Ruse la munca interconfesională, la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor şi în cadrul altor organizaţii interconfesionale au oprit mâinile persecutorilor. Nu uitaţi: liderii Uniunii Sovietice nu au dorit decât un singur lucru, să arate oamenilor, şi mai apoi, probabil, lumii întregi, că religia aparţinea trecutului, că era pe moarte, că aceasta aparţinea doar persoanelor vârstnice, care nu au avut parte de educaţie, fără să fie vreun punct comun între Biserică şi progres, ştiinţă, educaţie, cultură; Biserica era o instituţie arhaică, aproape de nesuportat, rezistând, inca, în măsura în care aceasta mai juca un rol în ajutorarea persoanelor în vârstă şi în consolarea acestora.

Nu voi uita niciodată conversaţia mea cu un funcţionar al Consiliului Cultelor, la scurt timp după ce am renunţat la atribuţiile mele ca rector al Academiei din Leningrad, fiind trimis la Smolensk. După obiceiul timpului, a trebuit să merg la Consiliului Cultelor, şi ofiţerul care mi s-a părut în toate un om perfect normal şi-a schimbat brusc tonul. A spus, "eşti interesat de domeniul afacerilor internaţionale, dar ar trebui să revii cu picioarele pe pământ şi să înţelegi cum de guvernul sovietic mai susţine încă Biserica. El o face pentru că înţelege ca pentru o parte a societăţii noastre, generaţiile în vârstă, făra vreo educaţie, Biserica are o importanţă indirect pozitivă. Aceşti oameni nu merg la cluburi, sau la casele de cultură, trăiesc singuri acasă, iar Biserica este pentru ei un sedativ, o jucărie. Deci, nu cred că activitatea dumneavoastră în domeniul afacerilor bisericeşti are vreo perspectivă în viitor. Biserica nu are niciun viitor în Uniunea Sovietică". Cu aceste cuvinte de bine am plecat spre Smolensk.

Ştim cu toţii ce s-a întamplat mai departe. Iar politica externă a Bisericii a jucat un rol important în prevenirea situaţiei în care unele puncte de vedere pe care le-am subliniat să nu devină dominante în ţara noastră, sau chiar şi în cadrul elitei sovietice. Mulţi au început să spună că Bisericii nu-i păsa decât de persoanele în vârstă, să le consoleze, dar totodata ea a luptat pentru pace, a contribuit la stabilirea unor bune relaţii între popoare, iar URSS a avut nevoie de o epocă în care misiunea de pace să devină mai eficientă. Prin activitatea noastră externă, prin stabilirea de relaţii cu mai multe culte, cu un număr mare de organizaţii guvernamentale şi non-guvernamentale, Biserica a pus în funcţiune un sistem puternic de sprijin, contrar presiunilor pe care le suferea în Uniunea Sovietică.

Dacă insist asupra acestui punct este pentru că poziţia noastră este uneori criticată, în primul rând de oameni care la acea dată nu ocupau nicio poziţie militantă în Biserică, fie pentru că erau simpli laici, fie pentru că prezenta in Biserică putea implica unele riscuri. De multe ori, exact aceşti oameni sunt cei care critică politica Departamentului de Relaţii Externe şi tot ce a făcut el în momentele decisive. Cu toate acestea, este clar că libertatea Bisericii a fost în mare parte pregătită exact de munca şi de sacrificiile clericilor, teologilor sau acelor intelectuali care au lucrat în DREE în acele vremuri dificile.

Vreau să evoc cu recunoştinţă, in mod deosebit, numele preşedinţilor defuncţi ai Departamentului, Mitropolitul Nicolas (Iarucevici), întâiul şef al acestei structuri sinodale, Mitropolitul Nicodim de Leningrad şi Novgorod, graţie căruia mi-am dedicat viaţa relaţiilor externe ale Bisericii. Azi am cântat "Veşnica Pomenire" în cinstea lor. Păstrăm memoria muncii acestor ierarhi decedaţi, a eforturilor acestora de a îmbunătăţi relaţiile Bisericii Ruse cu întreaga lume creştină, cu multe culte, cu religiile monoteiste. Prin eforturile acestora, Moscova a devenit într-adevăr un centru mondial interconfesional. Acest lucru nu putea să nu aibă o importanţă în schimbarea situaţiei interne a ţării noastre, având o influenţă fericită asupra formării elitelor. Sunt convins că aceste influenţe nu au rămas fără roade.
Îi menţionez aici, de asemenea, pe Mitropolitul Juvenal şi pe Mitropolitul Filaret, care au ajutat în aceste vremuri dificile la dezvoltarea activităţii externe a Bisericii noastre.

Devenind preşedinte al DREE, am preluat relaţiile. Noi obiective, teme, şi noi probleme au apărut apoi, şi a trebuit să intensificăm contactele cu guvernul, cu societatea, cu partidele politice care începeau să se formeze, cu mişcările sociale, cu sindicatele. Astfel, Departamentul a devenit un loc de întâlnire pentru Biserică, societatea civilă şi politic, chiar şi în timpul evenimentelor tragice din august 1991 şi octombrie 1993.
Prin urmare, Departamentul şi-a propus să dezvolte formarea, cateheza, misiunea, relaţiile cu armata, mass-media şi asistenţa socială. În formă embrionară, aceste funcţii au fost asumate de DREE. La începutul anilor 1990, au fost stabilite secţiuni în cadrul Departamentului, pentru a dezvolta un model în relansare a acestor multiple aspecte ale misiunii Bisericii şi pentru a pregăti crearea unor structuri de lucru.

Acesta este Departamentul de Relaţii Externe, care a definit liniile directoare şi a pregătit cadrul organizaţiilor precum Departamentul de Misiune Socială şi Caritabilă, Departamentul de educaţie religioasă, Departamentul de Misiune, Departamentul pentru Relaţiile cu Forţele Armate şi Securitatea, Departamentul de Informaţii (prima structură de informare a Bisericii Ortodoxe Ruse, Serviciul de Comunicaţii, care a fost creat la începutul anilor 1990 şi a lucrat în DREE).

După schimbarea pe care o ştim, intervenită în Biserica noastră în 2009, mai multe instituţii ale Departamentul de Relaţii Externe au devenit Departamente Sinodale independente, acum cunoscute ca: Departamentul pentru Relaţiile cu Societatea Civilă, Departamentul de Informaţii. Sunt profund convins de importanţa rolului istoric al DREE, care a fost acela de a crea un nou sistem de conducere a Bisericii noastre, definind planul de acţiune în direcţii atribuite anterior. Acesta este meritul istoric al tuturor celor care au lucrat în cadrul Departamentului, pe parcursul acestor 65 de ani.
În unele cazuri, au fost oameni incredibil de talentaţi, ale căror abilităţi nu numai că au depăşit nivelul mediu al intelectualităţii sovietice a vremii, dar s-au distins radical ca genii ale epocii. Toţi au contribuit la activitatea Bisericii, iar eu sunt profund convins că au pregătit schimbările care au avut loc în viaţa ţării şi a Bisericii.
Astăzi, domeniul de activitate al DREE s-a redus, după crearea de instituţii specializate în cadrul Sinodului, a căror competenţă a diminuat problemele Departamentului. Cu toate acestea, ar trebui să fie subliniat faptul că importanţa Departamentului nu este redusă. Astăzi, se acordă o mare importanţă relaţiilor inter-ortodoxe, si este foarte important, deoarece pe de o parte toate Bisericile Ortodoxe sunt unite prin credinţă, iar pe de altă parte ele au trăit mult timp relativ izolate una faţă de cealaltă. Iar după ce, din 1960, Bisericile Ortodoxe locale au început să se întâlnească periodic, s-a dovedit că avem divergenţe privind anumite tradiţii. Mă refer, mai înainte de toate, la tradiţia canonică, de conducere, iar diferenţele au condus la conflicte în ultimii ani, care pot fi foarte grave. Intrăm într-o fază în care am devenit conştienţi de faptul că, chiar şi doar din cauza unor divergenţe de gândire în domeniul aplicării canoanelor, se poate ajunge la împiedicarea lucrării comune. Trebuie să lucrăm împreună pentru a ne asigura că Biserica Ortodoxă arată şi slujeşte cu demnitate.

Departamentul a mai păstrat, de asemenea, o funcţie esenţială, care să asigure colaborarea cu statele şi instituţiile guvernamentale ale ţărilor străine, cu inter-structurile neguvernamentale, cu organizaţiile non-guvernamentale. Şi desigur, cu un alt domeniu imens, cu compatrioţii noştri.
Astăzi, Departamentul pentru Relaţii Externe al Bisericii lucrează în mod eficient. O nouă generaţie a venit în DREE, acum prezidat de către Episcopul Ilarion, care a sărbătorit cei 45 de ani ai săi, în aceeaşi zi cu aniversarea Departamentului Sinodal.
Prin urmare, mă rog la Dumnezeu pentru acesta şi pentru toţi angajaţii acestuia, pentru toţi cei care îl ajută să sporească tradiţiile bune ale Departamentului, pentru a menţine un DREE intelectual şi spiritual renumit în tinereţea noastră, lucrând în cadrul Departamentului cei mai educaţi, cele mai mari minţi, capabile să apere interesele Bisericii la graniţele cele mai îndepărtate. Pentru aceasta mă rog, cerând ajutorul lui Dumnezeu şi prosperitate. Este importantă dezvoltarea componenei intelectuale a Departamentului, în instaurarea unui sistem de dialog cu instituţiile guvernamentale şi non-guvernamentale, astfel încât de succesul nostru să profite Biserica şi patria.

/ contributor KSLCatalin

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV