LONews / KSLCatalin

`Scrisoarea Sinodala privind Casatoria si limitele morale ale sexualitatii umane`

07-08-2011 12:42:01

 Scrisoarea a fost publicata in data de 28 iulie 2011, o copie a acesteia intrand in posesia Agentiei de Stiri Lacasuri Ortodoxe. Va oferim, in cele ce urmeaza, traducerea integrala realizata de redactia de stiri:

Iubiti Parinti, frati si surori intru Hristos,

“Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat. Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi.” (I Ioan 1:6-10)
- articol Traducere si interpretare, Agentia de Stiri Lacasuri Ortodoxe: Ing. Catalin Ion (KSLCatalin)

Map picture

 

În propriile noastre vieţi am fost binecuvântaţi printr-un act de mărturie profetică, în iulie 1992, atunci când Sfântul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe din America a emis "Mărturisiri privind Căsătoria, Familia, Sexualitatea şi Sfinţenia Vieţii". Două decenii mai târziu, noi, ortodocşii care locuim în eparhie, care include şi oraşul capitală al naţiunii noastre, avem nevoie să ni se amintească unele dintre adevărurile morale conţinute în aceste marturisiri. Ar trebui să fie deja evident pentru orice observator atent că aceste adevăruri sunt asaltate în special de elitele intelectuale, sociale, culturale din această ţară, şi mai mult, chiar de către funcţionarii nostri publici, în special din guvernul federal cu sediul aici, în Washington, DC. Mai alarmantă este, insa, erodarea acestor adevăruri morale în cadrul unora dintre Bisericile (congregaţiile) noastre Ortodoxe.
Nevoia ca acest caracter sfânt al vieţii umane să fie păstrat şi protejat încă din momentul conceperii, a reprezentat punctul central al Scrisorii Sinodale (Enciclicei) anuale a Primaţilor OCA (Biserica Ortodoxă a Americii), din Duminica Sfinţeniei Vieţii a fiecărei luni ianuarie, de mai mulţi ani. Aş dori să vă reamintesc, în spiritul profetic al apostolilor, că Sfânta Taină a Căsătoriei şi limitele morale ale sexualităţii umane sunt tradiţii străvechi ale Bisericii, nesupuse niciunui val de schimbare care sa poata fi insuflat de societatea noastră de astazi.

Mărturisirile (afirmaţiile) din 1992 enunţau în mod clar şi ferm următoarele principii şi orientări, printre altele:
Dumnezeu vrea ca bărbaţii şi femeile să se căsătorească, devenind soţi şi soţii. El le porunceşte să crească şi să se înmulţească, dand nastere de prunci, fiind uniţi “într-un singur trup", prin harul Său şi prin iubirea Sa divină. El vrea ca fiinţele umane să trăiască în familii (cf. Geneza 1:27; 2:21-24; Slujba Cununiei Ortodoxe).
Domnul a mers chiar mai departe, afirmând că oamenii care se uită dupa alte persoane, în scopul împlinirii propriilor pofte, în inimile lor au şi "comis adulter" (cf. Matei 5:27-30).

Apostolii lui Hristos repetă învăţăturile Învăţătorului lor, asemănând căsătoria unică, între un bărbat şi o femeie, cu unirea dintre Hristos şi Biserica Sa, experimentând relaţia dintre Domnul şi Mireasa Sa (cf. Efeseni 5:21-33; 2 Corinteni 11: 2).
Căsătoria şi viaţa de familie trebuie să fie apărate şi protejate împotriva oricărui atac subtil şi ridicol pornit asupra lor.
Actul sexual trebuie să fie păstrat ca expresie a iubirii sfinte, în cadrul comunităţii dedicate căsătoriei monogame heterosexuale, în care numai ea poate fi cea prin care Dumnezeu le-a oferit fiinţelor umane sfinţenia lor.

Homosexualitatea trebuie să fie abordată ca o urmare a răzvrătirii omenirii împotriva lui Dumnezeu şi, mai departe, împotriva propriei naturi şi bunăstări. Ea nu trebuie să fie privită ca mod de viaţă şi de manifestare al bărbaţilor şi femeilor, făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Bărbaţii şi femeile cu sentimente şi emoţii homosexuale trebuie să fie trataţi cu înţelegere, acceptare, dragoste, dreptate şi milă, la fel cu toate fiinţele umane.
Oamenii cu tendinţe homosexuale trebuie să fie ajutaţi să-şi recunoască aceste sentimente, iar ceilalţi nu trebuie să-i respingă sau să le facă vreun rău. Ei trebuie să solicite asistenţă în descoperirea cauzelor specifice orientării lor homosexuale, şi să lucreze pentru depăşirea efectelor ei nocive asupra vieţii acestora.

Persoanele care se luptă cu homosexualitatea, care acceptă credinţa ortodoxă şi se străduiesc să respecte modul de viaţă ortodox, se pot impartasi în Biserică, alături de ceilalţi care cred şi luptă. Cei instruiţi şi consiliaţi în doctrina creştin-ortodoxă şi în viaţa ascetică, care încă mai doresc să îşi justifice comportamentul lor, nu pot participa însă la Sfintele Taine ale Bisericii, deoarece acest lucru nu i-ar ajuta, ci le-ar face rău.

Viaţa noastră în Hristos este bazată pe pocăinţă. Dacă vrem să fim credincioşi creştini, noi trebuie să fim în mod constant orientaţi pe drumul spre Dumnezeu, departe de păcatele şi de patimile noastre, realizând gravitatea păcatului nostru într-un spirit de pocăinţă, şi străduindu-ne să ne schimbăm viaţa. Nu ne putem atinge de Sfintele Taine, fără a trăi o viaţă de pocăinţă, fără a examina conştiinţa noastră şi fără a mărturisi păcatele noastre. Atunci când am căzut, ne pocăim, şi trebuie să încercăm să oprim comportamentul nostru păcătos. În caz contrar, riscăm ca împărtăşirea să ne fie spre judecată şi pedeapsă. Această disciplină a vieţii creştine duce la mântuire, la iluminarea şi vindecarea sufletelor noastre. Noi trebuie să fim fideli disciplinei de viaţă, dacă vrem să ne numim creştini-ortodocşi.

În lumina celor de mai sus, cum ar putea un creştin-ortodox de bună credinţă să îndrăznească să se apropie de Potirul care conţine Tainele Dătătoare de Viaţă, Sfântul Trup şi Sângele Domnului nostru, atâta timp cât el refuză să recunoască, să mărturisească şi să îndepărteze păcatul din viaţa sa, împotrivindu-se căsătoriei creştine autentice, prin curvie, activitate homosexuală sau adulter? Cuplurile de tineri care trăiesc împreună, activi sexual, fără Taina Ortodoxă Sfântă a Cununiei, se pot aştepta oare ca Biserica să binecuvânteze unirea lor “ne-sfântă”, şi să îi primească cu braţele deschise la Tainele Dătătoare de Viaţă, la Sfântul Trup şi Sângele Domnului nostru, dacă nu îşi găsesc locuri în care să trăiască separat, oprind curvia lor şi dorind să se căsătorească în Biserică?

Suntem chemaţi, ca şi creştini, să trăim o viaţă de curăţenie (castitate), plăcută Domnului, căsătoriţi sau singuri. Dacă suntem creştini, suntem toţi chemaţi, indiferent de obiceiurile şi de atracţiile noastre din trecut, la aceeaşi disciplină de viaţă, care ne va vindeca sufletele. În caz contrar, trăim în ipocrizie, o moarte vie; exact ca atunci când îi judecăm pe alţii care se luptă cu păcatele lor. Acest lucru ne-a fost explicat de Apostoli şi de Sfinţii Părinţi, şi rămâne neschimbat şi în ziua de astăzi. Învăţătura ortodoxă despre castitate şi căsătoria creştină este un element fundamental în viaţa şi in disciplina creştină. Suntem chemaţi să ne conformăm vieţile noastre, Bisericii şi disciplinelor sale, şi nu să modificăm învăţăturile Bisericii, pentru a le potrivi fie unui moft cultural, fie patimilor noastre. Dacă vrem să ne opunem tendinţelor predominante culturale (trend-ului), atunci trebuie sa ne opunem rapid, pentru că ştim că ascultarea de învăţătura Bisericii ne conduce la comuniunea cu Dumnezeu şi la viaţa veşnică, iar neascultarea duce la înstrăinarea de Dumnezeu, la moartea spirituală.

Aşa cum Domnul proclamă în Evanghelia Sfântului Luca: "Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere." (Luca 12:48) Nouă, creştinilor ortodocşi, ni s-a dăruit viaţa veşnică gratuit, un dar divin nemeritat. Lupta virtuoasă împotriva ispitelor sexuale nu este deloc “prea mult”, pentru ca Domnul să o ceară de la noi. Domnul cinsteste intenţia reală a celor care, cu umilinţă şi pocăinţă, luptă, dar îi judecă pe cei care, mişcaţi de un spirit de mândrie şi de sfidare, persistă în iluzia spirituală că, având o activitate sexuală ne-naturală sau “ne-sfântă”, ar putea fi binecuvântaţi.

Am instruit deja clerul Arhiepiscopiei noastre, pentru a-şi putea onora Taina Hirotoniei, hotărând în deplină conformitate cu tradiţia noastră, fără compromisuri la adresa moralei tradiţional-ortodoxe. Mă aştept ca noi, toţi cei credincioşi, să cinstim botezul nostru şi unica chemare de creştini.
Aceste învăţături nu sunt costisitoare ci, mai degrabă, o parte din jugul luminos şi din sarcina uşoară de a fi un urmaş credincios al lui Iisus Hristos.
Cu dragoste în Hristos,
+ Iona
Arhiepiscop de Washington
Mitropolit al Întregii Americi şi al Canadei

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV