LONews / KSLCatalin

Sfantul Mare Mucenic Mina - descoperiri importante, amenintari, biserici din trecut si prezent

10-11-2012 03:03:00

   Capitala a Egiptului greco-roman si cu siguranta cel mai mare oras, Alexandria se afla situata în imediata apropiere a doua mari centre de pelerinaj crestin ale acelei perioade. Acestea au fost Abu Mina si Menouthis, ambele ridicate initial pe locul unde se aflau Moaste de sfinti. Sit-urile, populare mai ales între secolele V si VI dupa

Hristos, erau considerate locuri binecuvântate în special pentru bolnavi si, datorita apropierii de marele port al Alexandriei erau destinatii extrem de populare ale unei mase mari de vizitatori egipteni zilnici, în cadrul unei mai largi arii a Abu Minaboth.

   In prezent, o mânastire moderna a Sfântului Mina (Abu Mina) este construita la mica distanta de vechiul sit, acolo unde se pare ca era mai mult decât un loc de pelerinaj, parti ale unei mici mânastiri existând si în zilele noastre.

   Abu Mina (Sfântul Mina – mare mucenic), situata la aproximativ 60 de km sud-vest de Alexandria, în vechiul district Mareotis, a fost descoperita si întâia oara excavata între anii 1905 si 1907, de catre Carl Maria Kaufmann, un arheolog german.

  
Cercetarea si restaurarea sit-ului a fost coordonata de Muzeul Greco-Roman al Alexandriei, în perioada 1925 – 1929 si de catre JB Ward Perkins, mai târziu, în 1942. Sapaturi suplimentare au mai fost efectuate în 1959 de catre Muzeul Copt din Cairo si, începând din 1961 de DAI (Deutsches Institut Archaeologisches), Cairo.

   Astazi, Sfântul Mina (Abu Minas) este un sit înregistrat UNESCO, datorita vulnerabilitatii la fenomenul de eroziune datorat umezelii din sol.

   Aceasta arie a cuprins un complex de biserici si un centru de pelerinaj dedicat Sfântului Mare Mucenic Mina si martirilor Egipteni ucisi în Asia Minor (Frigia) la sfârsitul secolului al III-lea (296 dupa Hristos) în perioada persecutiilor diocletiene. În acea perioada, Sfântul Mina era un soldat în regiunea romana, convertit la credinta crestina. Conform traditiei, atunci când tovarasii sai i-au adus trupul acasa, camilele s-au oprit brusc la marginea desertului Libiei si au refuzat sa mearga mai departe. Interpretând aceasta ca pe un semn din cer, soldatii au îngropat trupul sau la locul de acum, "Abu Mina" (Sfântul Mina), acolo unde au izvorât imediat 90 de izvoare cu apa puternic tamaduitoare si facatoare de minuni. Ulterior, pelerini din toate colturile Orientului Apropiat au venit în încercarea de a se tamadui de diferite boli, începând sa ia cu ei o parte din apa (sau ulei) în vase mici de ceramica, confectionate în zona.

   În timp, cultul Sfântului Mina, restrâns initial doar la Egipt, a devenit o componenta majora a lumii crestine moderne, fiind sarbatorit pe data de 11 noiembrie. De asemenea, în prezent, exista o impresionanta mânastire a Sfântului Mina, loc de pelerinaj însemnat al zilelor noastre, în imediata apropiere a ruinelor stravechi.

   Orasul Sfântului Mina, pe ruinele Abu Mina, s-a extins în timp. De remarcat ca Bisericile, în cea mai mare parte, nu sunt construite în stil egiptean, probabil datorita intentiei de a atrage mai multi pelerini straini.

  La sit exista un mormânt care dateaza cu siguranta din acea perioada, peste care, în timp s-a construit un paraclis. În timp, aceasta structura a suferit cinci faze de constructie, între secolele IV si VIII, devenind una dintre cele mai extinse, complexe si elaborate biserici din vechiul Egipt crestin.

  În prima jumatate a secolului al cincilea, aceasta cladire a fost înlocuita de o biserica, la rândul sau fiind si aceasta transformata, la începutul celui de-al VI-lea secol, în Biserica Martirului sau a Mormantului. Forma Bisericii este treflata (compusa din patru abside semicirculare) orientata de la vest spre est, având în exterior coloane.

  Aproximativ în aceeasi perioada, Marea Biserica, de multe ori eronat numita Biserica lui Arcadius, a fost construita la rasarit de Biserica Mormântului, peste o structura mai veche. În cele din urma, dupa extinderi si renovari succesive, Biserica Mormântului, Marea Biserica si ruinele Abu Mina s-au dezvoltat, ajungând sa aiba elemente structurale comune.

Acoperisul este sustinut de 56 de coloane de marmura. Spre Altar se trece printre 4 coloane, care odata au sustinut un baldachin sau o piatra de marmura speciala ce se afla peste altarul Bisericii. Intrarea principala, cu trei cai de acces, se afla in partea de sud a naosului. Au mai existat si alte intrari în partea de nord-vest a naosului. De o parte si de alta a acestia se afla mai multe camere, cripte subterane, coridoare si beciuri.

   La capatul de vest al Bisericii Mormântului a fost construit un baptisteriu octogonal (secolele V-VI) împrejmuit de o platforma patrata, cu trepte mari de marmura ce conduc în centrul acestuia. Ca si Biserica Mormântului, si Marea Biserica a fost reconstruita de mai multe ori, de fiecare data dupa forma originala.

 

   Dupa un incendiu distrugator, Patriarhul Iosif (830-849) a construit, în 849 o noua biserica încorporata în biserica veche. Aceasta a cincea parte a Bisericii are dimensiunile de 38m/22.5m, construita peste Mormântul Sfântului. Mormântul se afla la 8 metri sub nivelul Bisericii. În Biserica se ajunge urcând 30 de trepte din marmura. La nordul bisericii se gaseste un mare complex de bazine si bai.

   Pe marginea de est a lui Abu Mina se observa ruinele Bisericii Rasaritene, având si ea un plan treflat. Platforma – zona centrala – a avut probabil un acoperis din lemn. Pe fiecare din cele patru laturi este o absida dubla, cea din interior fiind sustinuta de un rând de coloane. Pe partea de vest este un Atrium. În afara bisericii, în unghiurile dintre abside, sunt anexe care, în mod curios, sunt construite pe diferite planuri astfel deranjând simetria stricta a întregului. La coltul de nord-est se afla un Baptisteriu, care continea de asemenea trepte de acces în bazinul cu apa. Desi nu s-au descoperit dovezi ale vietii monahale în partea principala a lui Abu Mina (Sfântul Mina), în jurul Bisericii Rasaritene sunt grupate totusi o serie de chilii calugaresti.

   În mijlocul unui mare cimitir aflat la marginea de nord a sit-ului se afla Biserica Nordica (sec. VII-IX), cu un Atrium la capatul vestic. Ea este înconjurata de mai multe camere de lucru si cladiri rezidentiale. Adiacent, în partea dreapta, se afla un elegant baptisteriu.

   Toate aceste extinderi din secolele V-VI aveau menirea sa serveasca un cât mai mare numar de pelerini. Astfel, un oras magnific a crescut în jurul acestui cinstit altar care, dupa estimari actuale, a fost construit în întregime din marmura si a inclus toate facilitatile unui important loc de pelerinaj. S-a urmarit ca pelerinii sa fie aproape de Sfintele Moaste ale Sfântului Mina pentru a putea primi binecuvântari si vindecari. Au fost identificate mai multe sectiuni diferentiate pe tipuri de pozitie sociala. Un exemplu tipic îl constituie cuptoarele si atelierele de lucru existente în sit, în care se prelucrau vase mici din argila, utilizate de pelerini în numar foarte mare.

Pelerinajului la Abu Mina i s-a asociat, dupa cum deja se cunoaste, un artefact cunoscut ca plosca sau fiola (vasul, sticluta) Mina. Acesta era o plosca mica din ceramica, având doua mânere, care pe o parte îl are reprezentat pe Sfântul Mina, de multe ori între doua camile, alaturi de o inscriptie religioasa. Flacoanele au fost în mod clar utilizate de pelerini pentru a transporta acasa, uneori, picaturi de apa din izvoare, alteori ulei din candele altarului. Flacoanele Mina au fost descoperite ulterior în multe alte situri straine, inclusiv Heidelberg – Germania, Milano – Italia, Dalmatia – Iugoslavia, Marsilia – Franta, Dengela – Sudan si în Ierusalim.

   Episcopia Tomisului semnaleaza si faptul ca la Tomis au fost descoperite trei vase mici de lut ars (existente in Muzeu), de culoare rosiatica, de forma unor ploscute. Unul dintre ele are diametrul de 7,5 cm si grosimea de 2 cm. Pe ambele sale fete, in relief, apare imaginea Sfantul Mina reprezentat in picioare, din fata, cu mainile intinse orizontal. In stanga si in dreapta capului sau se afla cate o cruce iar la picioare i se prosterneaza doua camile. Ele sunt simbol al desertului si al caravanelor aflate sub protectia sfantului. Aceste ulciorase erau adus de la mormantul Sfantului Mina din Egipt (Karm Abu Mina) si contineau apa tamaduitoare din izvorul existent sub biserica in care se afla mormantul sfantului. Existenta lor la Tomis si, dupa cum se va vedea mai jos, si la Sucidava, dovedeste legaturile existente intre provincia Scythia Minor si centrul de pelerinaj de la mormantul Sfantului Mina din Egipt in secolele V-VI d. Hr.

  Alaturi de cultul lui Abu Mina (Sfântului Mare Mucenic Mina), Sfânta Tecla, o martira din Asia Mica, a fost cinstita de asemenea si a devenit populara în Egipt. Ea a fost uneori reprezentata pe spatele acestor vase ale Sfântului Mina, parând sa fie îndragita în special de pelerinele femei. Pe vase, de multe ori, poate fi citita si inscriptia greceasca "O AGIOS MENA" (Sfantul Mina).

    La sit s-au descoperit si casete din fildes, inscriptionate, folosite probabil pentru tamâie, pe ele observându-se imagini si scene ale martiriului marelui mucenic.

   Acest oras a înflorit în timpul secolelor V-VI, dar altarul Sfântului Mina a fost distrus în mare masura de invazia persana din Egipt, în 619 (dupa Hristos). Biserica de Nord contine anumite caracteristici distinctive, cum ar fi un sanctuar tripartit în vest cu un culoar, cu o configuratie speciala a baptisteriului, legat de capela, neregasita în alte biserici.

   Aceste functii sunt caracteristice bisericii egiptene monofizite, o doctrina crestina larg raspândita în Egipt, însa totusi pastrând o nota a
doctrinei oficiale raspândita în lumea bizantina.

    Desi complexul a fost reconstruit în majoritate dupa invazia araba din Egipt, în sec. VII, aceasta a facut obiectul unor repetate raiduri ale beduinilor bastinasi.
Fiind cea mai decorata, Biserica Mormântului a fost prima supusa distrugerii. Apoi, în 900 dupa Hristos, fost devastata iar, cu toate acestea orasul reusind sa supravietuiasca pâna în sec.X – XI, ramânând sub ocupatie pâna în sec XII. Ulterior, avansarea desertului a facut ca orasul sa fie astupat de nisip.

    In prezent, cei ce vor sa viziteze sit-ul sunt ghidati de calugarii din Mânastirea moderna Sfântul Mina, aflata în apropiere. Cu toate acestea, datorita apelor din zona, calatoria se face doar pe jos, în timpul sezonului umed, fiind uneori imposibila.

   Din pacate, din cauza extinderii suprafetelor cultivate, combinate cu intensiva irigare, acest important centru crestin nu mai este situat în desert, devenind o "insula istorica" în mijlocul câmpurilor de tomate. Datorita unei continue irigari, stratul de sol de suprafata, a devenit îmbibat cu apa determinând cresterea efectului de eroziune.

 

   Astfel, mari parti din fostul oras Mina sunt fie amenintate de colaps fie deja distruse. Mormântul Sfântului Mina, element esential al acestui cult si totodata loc de pelerinaj, a fost provizoriu umplut cu nisip, fiind doar o solutie de moment, întrucât este doar o chestiune de timp ca mari parti ale structurii sa se prabuseasca în interiorul lui, la fel ca si Biserica.

     Speram ca starea site-ului sa fie restabilita, fiind un loc de interes international.

   Astazi, pelerinii veniti în noua mânastire Sfântul Mina primesc vase ale Sfantului Mina (dar din plastic), cu ulei sfintit din candele, cu care se întorc acasa.



   ALTE LAMURIRI:

   Exista unele contradictii privind data nasterii si martiriului Sfântului Mina care au dat nastere unei istorii complexe. Potrivit surselor copte, sfântul s-a nascut în Mareotis, si a aderat la armata romana, când parintii lui au murit si, mai apoi, refuzând sa ia parte la sacrificiile cerute de împarat, a dezertat si s-a declarat el însusi crestin. A fost ucis si îngropat la Maryut (Mareotis) unde mormântul sau s-a pierdut sub nisip. Conform acestora, un cioban a observat ca un miel bolnav, traversând un anumit loc din desert
si-a revenit imediat, asa încât acesta a sapat si a gasit ulterior Moastele Sfântului Mina. O biserica a fost construita pe locul unde s-au descoperit ele, fiind asezate sub Altar.

   O alta versiune a istoriei Sfântului Mina povesteste cum soldatul sfânt s-a nascut în Asia de vest, într-o familie bogata, ajungând respectat pentru credinta si minunile sale. În 196
a suferit groaznic, fiind torturat de mâinile romanilor: talpile picioarelor i-au fost rasucite pana la frângere, ochii i-au fost scosi si limba rupta din radacina dar, în ciuda acestor teribile mutilari, el mai era în stare sa reziste si sa se adreseze spectatorilor sai. În cele din urma chiar împaratul l-a ucis cu sabia lui. Corpul sau trebuia sa fie ars, dar colegii lui au reusit sa arunce sicriul în Mediterana. Acesta s-a oprit pe uscat în Egipt, acolo unde doi nomazi l-au descoperit, l-au luat pe o camila si au plecat cu el în desert. La un anumit punct camila a refuzat sa merga mai departe si exact acolo Moastele Sfântului au fost îngropate.

Suprafata sit-ului: 182.72 ha
Locatie: Mariut desert, District of Burg al-Arab, Gouvernate of Al Iskandariyah (Alexandria) N30 51 0 E29 40 0

Documentatie folosita:
   - pagini ale unor centre de pelerinaj (lb. araba)
   – referate UNESCO (lb.engl.)
   – Städtiche Galerie Liebighaus, Frankfurt. (germ.)
   – Louvre – Paris, France (fr.)
   – The collection of Staten Island Institute of Arts and Sciences at the College of Staten Island Library (engl.)
   – The Metropolitan Museum of Art, New York (engl.)
   – http://web1.ahram.org.eg (araba)
   – traduceri si rezumate din sinaxar si din unele documente ale Bisericii Copte.


© copyright  proiect Lacasuri Ortodoxe (studiu, cercetare si realizare material KSLCatalin)

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV