LONews / KSLCatalin
LACRIMA – Simtire din Paresimi - o poezie ortodoxe de KSLCatalin. Aflat in post, incep sa cuget la crucea mea

LACRIMA - Metania, simtire din Paresimi (poezie, autor: KSLCatalin)

29-04-2016 07:33:58
Abonează-te la newsletter-ul LONews!

LACRIMA – Simtire din Paresimi (o poezie de: KSLCatalin)

Aflat in post,
Incep sa cuget la crucea mea;
n-o vad! (nimic fiind
pe langa-Aceea spre care nu ma pot uita).

Incerc aceasta teama-ntruna,
cand gandul libertatea-si ia
de-a O vedea pe-Aceea, Una,
pe care Domnul tuturor statea.

Doar ce cutez a ridica privirea
spre punctul cel de sus al Ei,
observ ca nicidecum un punct,
ci infinitul
se varsa peste celelalte trei.

Mai bine spus, e Tatal
Ce ocroteste Crucea.
El Il primeste pe Iisus,
pe Fiul Sau Cel rastignit In lume
de catre fiii Sai – necredincios apus.

Putina mea credinta-mi spune:
- Ridica-ti ochii!… Cu curaj!
Faptura-mi Insa, nerabdand lumina,
elibereaz-o lacrima, sa-mi curga pe obraji.

Este normal, ca din lumina
privind in jur, sa simt doar nor;
si-n plus:
sa-L vad pe Soarele Luminii?
Chiar de-as fi OM,
e orbitor.

Incerc atunci timid
sa caut o cararuie, undeva,
pe unde sa-mi cobor privirea mai spre pamant;
De n-as mai lacrima…

Dar ma-ntalnesc, mai jos, pe Cruce,
cu Dumnezeu Cel rastignit.
Insa, cu Duhul Sau Cel Sfant,
Acum,
Lumina se-mplineste Intreit.

Zadarnic sper sa-mi fie pleoapa
despartitor de Infinit;
vreau sa-ncetez a lacrima.
Degeaba,
cand Insumi drept piron -
L-am pironit.

Mainile Lui Imbratiseaza
Intreaga lume-n fata Sa,
si inteleg c-aceasta cruce (nu cea din spate!)
e cea mai grea.

Sub El fiind, observ, cum pana
si umbra Crucii Lui mai incerca,
culcata pe pamant,
sa-L usureze
de sarcina pacatelor cea grea.

Ingenunchez, traind minunea:
ca ochii-a vrut a mi-i spala,
sa vad cu grija de-a mea cruce,
pe care n-o stiam vedea.

Iar jos, inconjurat de lumea
umbrita de Mantuitor,
Inchei metania-nceputa,
ma rog,
implor ca pe vecie Domnul sa-mi fie iertator.

De-as reusi in disperare, o lacrima sa iau de jos,
sa o pot da pentru iertare Mantuitorului Hristos…
Nu o gasesc.
Lumea-ntrebata nu are timp acum de ea.
Disper,
si, In sfarsit o vad, Sfintite Tata!
Dar… nu-i a mea.
Regret,

Ma-nchin,

Sarut, si-am Inteles Indata:
este o lacrima din Coasta-mpunsa a Ta!

O poezie compusa de: KSLCatalin, in Postul Paresimilor 2004

LIVE TV Lacasuri Ortodoxe
Program TV